vineri, 22 decembrie 2017

Încăpățânarea și optimismul - secretul longevității

Cu toții ne dorim să știm care e secretul longevității, iar oamenii de știință nu fac excepție. De-a lungul timpului, au tot încercat să afle un răspuns, iar un nou studiu realizat în Statele Unite ajunge la o concluzie. Încăpățânarea și optimismul ar fi printre trăsăturile de caracter care pot reprezenta secretul longevității.


Echipa de oameni de știință și-a concentrat cercetările în zona a nouă sate îndepărtate din regiunea Cilento din sudul Italiei, unde sute de localnici au peste 90 de ani. Studiul s-a concentrat pe 29 dintre aceștia, participanții având vârste cuprinse între 90 și 101 ani.
''Principalele teme care au reieșit din studiul nostru, și par să fie trăsături unice asociate cu o stare mai bună de sănătate fizică a acestei populații rurale, sunt optimismul, etica muncii, încăpățânarea și o puternică legătură cu familia, cu religia și cu pământul'', a precizat unul dintre autorii pricipali, dr. Dilip Jeste, profesor de psihiatrie și neuroștiințe la Facultatea de Medicină a Universității din San Diego, California.
Dintre acestea, s-a remarcat afecțiunea față de pământ. ''Dragostea persoanelor din acest grup față de pământul lor este o temă comună și le oferă un scop în viață. Majoritatea încă fac munci în cadrul gospodăriilor și al suprafețelor de pământ.", a mai punctate unul dintre membrii echipei de cercetare.
Oamenii de știință au descoperit și că acești seniori aveau însușiri semnificativ mai bune în ceea ce privește încrederea în sine și luarea deciziilor, în comparație cu semenii lor de 50, 60 și 70 de ani. ''Acest paradox al înaintării în vârstă susține ideea că starea de bine și nivelul de înțelepciune se accentuează proporțional cu vârsta, chiar dacă sănătatea fizică se deteriorează'', a adăugat unul dintre autorii studiului.
Pe de altă parte, o echipă de cercetători din Elveția a ajuns la concluzia că, în timp ce mediul în care trăim - inclusiv statutul socio-economic sau alimentația - joacă cel mai important rol în ceea ce privește longevitatea, circa 20-30% din variația speranței de viață este influențată de genom.
Și nici autosugestia nu este de neglijat. Cei care se simt cu 3-4 ani mai tineri decât vârsta lor reală prezintă un risc de mortalitate mai scăzut față de cei care se simt mai bătrâni, potrivit unui alt studiu,  realizat în Marea Britanie.
Și, că tot e perioada meselor copioase, să nu uităm nici de aspectele... culinare. Conform unui studiu american, alimentele picante, cum ar fi ardeiul iute, contribuie și ele la creşterea longevităţii. Așadar, nu uitați să includeți în meniu și ceva... iute!

Articol de Alma B
Surse: Agerpres
Mediafax

Te-ar putea interesa şi...

luni, 18 decembrie 2017

Ardeiul iute te ajută... iute!

Nu este vorba doar despre a mânca picant sau strict despre gastronomie. Ardeiul iute este și un... medicament natural și are multe proprietăți când vine vorba despre beneficiile pentru sănătatea noastră. Potrivit celui mai recent studiu, publicat la începutul acestui an, consumul de ardei iute poate contibui la scăderea mortalității.


În urma cercetărilor desfășurate de oamenii de știință de la Universitatea din Vermont, Statele Unite, s-a ajuns la concluzia că se poate înregistra o reducere cu aproximativ 13% a riscurilor de mortalitate, în special în cazul atacurilor de cord și al comoțiilor cerebrale, la persoanele care consumă în mod regulat ardei iute. Pentru acest proiect, oamenii de știință au folosit informații din National Health and Nutritional Examination Survey, de la peste 16.000 de americani, pe o perioadă de circa 23 de ani. În urma centralizării datelor, s-a constatat că profilul persoanei care consumă în mod regulat ardei iute este bărbat, tânăr, caucazian sau americano-mexican, căsătorit, fumător, consumator de alcool, care mănâncă mai multă carne și mai multe legume, cu un nivel al colesterolului HDL mai scăzut, venituri mai mici și mai puțină educație.
Oamenii de știință au realizat o investigație suplimentară mediană pe parcursul a 18,9 ani și au analizat rata mortalității și cauzele deceselor participanților la studiu. "Chiar dacă mecanismul prin care ardeiul iute poate întârzia mortalitatea este departe de a fi pe deplin explicat, canalele cu potențial tranzitoriu de receptor, care sunt receptori primari pentru agenți precum capsaicina (componenta principală din ardeiul iute) ar putea fi într-o anumită măsură responsabile pentru relația în cauză", indică cercetătorul Mustafa Chopan și dr. Benjamin Littenberg, profesor de medicină la University of Vermont.
Potrivit cercetătorilor, beneficiile pentru sănătate ale ardeiului iute sunt datorate componentei principale — capsaicina, recunoscută pentru prevenirea obezității, reglarea fluxului sanguin coronarian și pentru proprietățile antimicrobiene.
Ardeiul iute ajută la stimularea metabolismului prin acțiunea asupra structurii venoase, alimentează elementele vitale din structura celulară a capilarelor, venelor și arterelor și ajută echilibrarea tensiunii arteriale. De aceea, ardeiul iute este unul dintre cele mai potrivite remedii pentru hipertensiunea arterială, curăță arterele și contribuie la diminuarea valorilor colesterolului rău sau a trigliceridelor. Având în vedere că bolile cardiovasculare ocupă primul loc la nivel mondial, proprietățile ardeiului iute sunt deosebit de importante.
Ardeiul iute este benefic atât pentru stomac și tractul intestinal, deoarece stimulează mișcarea peristaltică a intestinului și contribuie la reconstrucția țesutului din stomac, facilitând vindecarea leziunilor stomacale și a ulcerelor intestinale.
Atunci când se consumă ardei iute, acesta declanșează o senzație de căldură în tot corpul și, de aceea, așa că este indicat și în cazul degerăturilor.
Iuțeala ardeiului este determinată de concentrața ridicată de capsaicină.
Această substanță are un rol esențial în deschiderea și drenarea pasajelor nazale congestionate. În plus, alături de conținutul ridicat de capsaicină, prin concentrația de carotenoizi pro-vitamina A, inclusiv beta-caroten, ardeiul roșu este o sursă excelentă de vitamina A. Două lingurițe de ardei iute pisat furnizează 47% din valoarea zilnică de vitamina A. Beta carotenul este nu doar un antioxidant puternic, ci poate fi convertit în organism în vitamina A, un nutrient esențial pentru sănătatea tuturor țesuturilor epiteliale. Beta-carotenul poate fi util în reducerea simptomelor astmului, osteoartritei și artritei reumatoide. În plus, activitatea sa antioxidantă contribuie la prevenirea daunelor radicalilor liberi care pot determina ateroscleroză, cancerul de colon, diabetul zaharat și alte complicații, cum ar fi leziuni ale nervilor și boli de inimă.
Totodată, capsaicina este un inhibitor puternic al substanței P, o neuropeptidă asociată cu procesele inflamatorii. Cu cât este mai iute un ardei, cu atât conține mai multă capsaicină.
Însă, persoanele cu sindrom de colon iritabil pot resimți o intoleranță la ardeiul iute, iar cele cu reflux gastro-esofagian este bine să evite condimentele puternice. De asemenea, unele persoane pot prezenta reacții alergice la consumul de ardei iute.

Articol de Alma B

Sursa: Agerpres

Te-ar putea interesa şi…

miercuri, 13 decembrie 2017

Ce culoare de ruj preferă femeile, în funcţie de ţara din care provin

Rujul poate schimba - dintr-o simplă aplicare - look-ul unei femei. Nu degeaba este unul dintre cele mai folosite produse cosmetice din întreaga lume. Poate aduce pe chip blândeţe, pasiune, emoţie, dar... poate stârni controverse. Tocmai de aceea, în funcţie de cultură, dar şi de mesajul pe care... "purtătoarele" vor să îl transmită, culorile preferate de femei diferă pe diferitele meridiane ale globului. 


Informaţiile privind preferinţele doamnelor vin în urma unei cercetări de piaţă realizate de Aeroportul Heathrow împreună cu grupul World Duty Free, care are 550 de magazine în 20 de țări si vinde 1.451 de modele de rujuri. 
Să începem cu moda... la Londra, dacă tot ne bazăm pe un studiu comandat de cei de la Aeroportul Heathrow. Doamnele din capitala britanică aleg nuanţele caramel şi mizează pe culori mai "blânde". 
Pariziencele preferă şi ele un machiaj cat mai natural şi optează în general pentru rujul roz închis, care scoate ochii în evidenţă şi, totodată, le subliniază feminitatea. 
Nuanţele calde sunt cele căutate şi în Shanghai, unde femeile încearcă să armonizeze rujul cu nuanţa pielii şi cu forma buzelor. 
În Dubai, rujul roz trandafiriu este printre cel mai bine vândute, iar în lumea plină de glamour a New York-ului, este în trend roşul strălucitor, puternic. 
Desi acum atrage ca un magnet, a existat o perioadă în care bărbații s-au temut de... puterea rujului de pe buzele femeii. De pildă, în 1915, în Kansas, Statele Unite, doamnelor cu vârste sub 44 de ani le-a fost interzis să se dea cu ruj!

Articol de Alma B

Te-ar putea interesa şi...

luni, 11 decembrie 2017

Metode neobişnuite pentru combaterea stresului

"Îmi vine să urlu!" - este o reacţie des întâlnită în cazul celor care simt că cedează nervos şi că nu mai fac faţă stresului. "Foarte bine! Poţi să începi!", ar spune psihologii englezi, şi fără nicio urmă de ironie. Este chiar indicat, susţin ei.


Potrivit unui studiu realizat în Marea Britanie, şi citat de Daily Mail, terapia prin ţipete este un remediu foarte bun pentru combaterea stărilor negative. "Când stresul riscă să vă copleşească, încercaţi o serie susţinută de ţipete. O soluţie alternativă ar fi să mergeţi într-un loc izolat, să închideţi ochii, să inspiraţi adânc de câteva ori", au declarat psihologii britanici. Cercetătorii au descoperit însă că doar una din zece persoane preferă să stea jos, într-un loc liniştit, pentru a scăpa de stres, în timp ce mai mult de 33% dintre respondenţii la un sondaj de opinie pe această temă au declarat că preferă să ţipe.
În Occident, medicii chiar organizează sesiuni speciale de ţipat, de 30 de minute, la sfârşitul cărora pacienţii jură că nu mai simt nicio urmă de stres.
Puteţi lupta însă împotriva acestui inamic cu mai multe "arme". De pildă, mimaţi zâmbetul, chiar dacă nu aveţi nicio tragere de inimă. Este o strategie care apelează de fapt la o formă de autosugestie. Mimica transmite un mesaj pozitiv centrilor nervoşi ai creierului, care reacţionează imediat şi stimulează producţia hormonilor responsabili cu buna dispoziţie şi relaxarea.
În plus, nu vă feriţi să beţi suc de portocale - cât mai mult! Cercetătorii au descoperit că flavonoizii din acest lichid au o putere miraculoasă de a opri producerea hormonilor de stres. Flavonoizii sunt extrem de bogaţi în radicali liberi, de mare ajutor în reducerea inflamaţiilor din vasele de sânge şi previn şi riscul de infarct, care vine la pachet cu stresul.
De asemenea, băile în bere pot fi o altă soluţie potrivită, datorită hameiului, un ingredient cu efect calmant asupra corpului. Dacă nu vreţi totuşi să puneţi berea în cadă şi o preferaţi în pahar, nu e de ocolit nici baia cu săruri minerale.
Şi să nu râdeţi nici de cei care spun că sarcinile casnice îi detensionează. Acţiunile care implică gesturi repetitive - cum ar fi ştersul prafului sau călcatul rufelor - induc o uşoară stare de transă, în care mintea se relaxează şi se concentrează într-o direcţie mai puţin solicitantă din punct de vedere psihic.
Pe de altă parte, în Lituania, oamenii merg într-un parc de divertisment unde au posibilitatea - contra-cost - să fărâme geamurile unor maşini şi chiar să distrugă vehiculele cu un buldozer ca să se elibereze de tensiuni. Locuri inedite pentru calmarea nervilor au apărut însă şi la noi. De anul trecut, există camera antistres, unde - tot pentru o taxă ce diferă în funcţie de pachetul ales - cu o bâtă în mână şi echipament de protecţie desigur, poţi să faci ţăndări diverse obiecte de veselă sau decorative, monitoare tv sau de computer ori piese de mobilier.

Articol de Alma B
Te-ar putea interesa şi…

vineri, 8 decembrie 2017

"Cheia" inteligenţei umane

Unde stă... inteligenţa noastră? Sau, mai bine zis, în ce constă mecanismul care ne oferă... greutate, din punct de vedere al IQ-ului?


Un studiu realizat la Universitatea Illinois din Statele Unite a ajuns la concluzia că dinamismul creierului, modul în care sunt realizate conexiunile neuronale şi rapiditatea cu care se face legătura între aceste conexiuni ca răspuns la modificarea solicitărilor intelectuale sunt cei mai buni indicatori ai inteligenţei.
''Există anumite căi care pot să codifice cunoştinţele şi experienţa anterioară, pe care noi le numim 'inteligenţă cristalizată'. Şi mai există raţionamentul adaptat şi abilităţile de soluţionare a problemelor, care sunt destul de flexibile, numite 'inteligenţă fluidă'", a explicat unul dintre cercetătorii care au participat la studiu.
Inteligenţa cristalizată presupune conexiuni robuste, rezultatul a luni sau ani de trafic neural. Iar inteligenţa fluidă implică anumite căi mai firave şi mai tranzitorii, care se formează atunci când creierul se confruntă cu probleme unice sau neobişnuite. Cu cât se formează şi se reformează mai uşor conexiunile în creier, ca răspuns la nevoile aflate în permanentă schimbare, cu atât mai bine funcţionează acesta.
Inteligenţa generală înseamnă aşadar nu doar să ajungi în mod flexibil la zone aflate ''la îndemână'', uşor accesibile, pentru a susţine inteligenţa cristalizată, ci şi capacitatea de adaptare şi de atingere a unor regiuni greu accesibile.
Pe de altă parte, aproximativ 40% din inteligenţa unui copil este moştenită de la părinţi, arată rezultatele unui alt studiu - genetic - realizat de cercetătorii de la Universitatea din Queensland, Australia.
Cheia inteligenţei constă aşadar în conexiuni şi... moştenire.

Articol de Alma B

Surse: Agerpres 
nationalgeographic.com

Te-ar putea interesa şi...

luni, 4 decembrie 2017

Cum sună vocea perfectă?

Pentru asta chiar există... o formulă! O formulă matematică! 
Ecuația care ne duce la vocea umană... perfectă, spun doi specialiști, ar fi bazată pe o combinaţie dintre ton, viteză de vorbire, frecvenţa cuvintelor pe minut şi intonaţie. Rezultatul? Vocea ideală ar trebui să emită nu mai mult de 164 de cuvinte pe minut, cu o pauză de 0,48 de secunde între propoziţii, iar intonaţia de la sfârşitul propoziţiei ar trebui să coboare, nu să urce. 


În opinia lingvistului Andrew Linn, de la Universitatea şi Sheffield, şi a inginerului de sunet Shannon Harris, care au făcut studiul pe această temă, vocea feminină perfectă ar fi o combinaţie între cele ale actriţelor Judi Dench şi Honor Blackman şi cea a prezentatoarei de televiziune Mariella Frostrup. 
Ce tonalități ar fi încântate să audă însă doamnele? Vocea masculină perfectă ar fi 
o combinaţie între actorii Alan Rickman şi Jeremy Irons. 
"Ca oameni, ştim instinctiv ce voci ne emoţionează profund şi ce ne face să tremurăm de dezgust", a indicat Linn, care a adăugat că formula explică de ce vocile grave, adânci, inspiră încredere ascultătorilor. 
Pe de altă parte, un alt studiu, realizat de psihologi de la Allbright College, din cadrul Universității Reading, Pennsylvania, a demonstrat că, atunci când femeile și bărbații se simt arași de persoanele cu care intră în contact, coboară tonul vocii. 
Cu toate acestea, cel mai evervant sunet are frecvența... vocii umane! Mai mulți cercetători din Cologne și Viena au vrut să afle de ce zgomotul provocat de unghii pe tablă este atât de supărător pentru unii oameni. Și au realizat că există un răspuns psihic la aceste sunete și cele mai “rele” sunt acelea din gama vorbirii umane, în special cele cuprinse între 2000Hz și 4000Hz. Iar forma canalului urechii umane poate fi motivul pentru cât de neplăcut este pentru noi sunetul unghiilor care zgârie tabla. Deoarece sunetul este asemănător viului grai, acustic vorbind, este amplificat in interiorul urechii. 
Vocea care face însă... minuni este cea a mamei. Un alt studiu a aratat că vocea maternă înregistrată reduce durerea bebelușilor prematuri care suferă proceduri dureroase în terapia intensivă neonatală.     

Articol de Ama B
Surse: Mediafax 
Corriere della Sera 
Dcnews 

Te-ar putea interesa şi...

miercuri, 29 noiembrie 2017

Oile recunosc chipurile umane. Nu dau greş cu Harry Potter sau Barack Obama

Cum aţi reacţiona dacă cineva v-ar pune să recunoaşteţi o oaie, dintr-o turmă? Asta da provocare! Misiunea... ar fi un eşec. O oaie ar fi însă capabilă să vă recunoască.



Probabil că nu mulţi au fost într-atât de curioşi încât să afle că aceste exemplare au creiere asemănătoare, ca dimensiuni si complexitate, cu cele ale unor maimuţe. Iar cercetătorii de la Universitatea Cambrigde au descoperit şi că mioarele chiar pot recunoaşte chipurile umane. În cadrul unui experiment, ovinele au mers la ţintă cu Emma Watson (Harry Potter), Jake Gyllenhaal sau fostul preşedinte american Barack Obama.

Cum au reuşit? Turma a trecut mai întâi printr-un training.

De fiecare dată când oile se apropiau de fotografia unei persoane, primeau mâncare drept răsplată. Odata ce au învăţat să recunoască chipul uman, cercetătorii le-au pus şi mai mult în dificultate. Au fost pusă în faţa a două poze şi au primit "bonusul" atunci când au ales chipul corect. Iar rata de succes a fost de 80%! Atunci când oamenii de ştiinţă au folosit fotografii ale aceloraşi persoane, luate din diferite unghiuri, performanţa a scăzut cu aproximativ 15% - un procent similar cu al oamenilor, atunci când primesc aceeaşi sarcină. 

Studiul a arătat, de asemenea, că oile au putut recunoaşte şi ciobanul care se ocupa de ele fără vreun... antrenament special.

Articol de Alma B

Sursa: iflscience.com

Te-ar putea interesa şi...

luni, 27 noiembrie 2017

Femeile, mai altruiste decât bărbaţii

Oricât de mici ar fi gesturile de generozitate, ele ne ajută să facem faţă mai bine situaţiilor stresante şi atenuează impactul problemelor de zi cu zi, spun savanţii de la Universitatea Yale. Deci, este bine să fii darnic. Oferim, şi primim şi ceva în schimb. Există însă diferenţe între felul în care reacţionează creierul femeilor şi cel al bărbaţilor atunci când vine vorba de a ajuta pe cineva.


La femei, o parte din creier a arătat un răspuns mai puternic atunci când au împărțit bani, în timp ce, la bărbați, aceeași structură a avut o activitate mai intensă atunci când au păstrat banii pentru ei înșiși. Cert este că, la ambele sexe, sistemul de dopamină codifică valoarea. Prin "codificare" se înțelege că activitatea din creier se schimbă proporțional cu valoarea pe care noi o dăm experiențelor sociale.
Încercând să înțeleagă de ce bărbații și femeile nu sunt la fel de egoiști, un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Zurich a analizat sistemul de dopamină. Dopamina, care joacă un rol fundamental în sistemul de recompense al creierului, este eliberată în momente de plăcere, dar ne ajută totodată să ne procesăm valorile. Această abilitate mentală se manifestă într-o structură a creierului cunoscută sub numele de striatum format din fibre care primesc și transmit semnale de la cortexul cerebral, thalamus și alte regiuni ale creierului. Folosind un RMN funcţional, cercetătorii au analizat modificările creierului în timp ce câţiva bărbaţi şi câteva femei au făcut alegeri. În comparaţie cu domnii, striatumul doamnelor a fost mai activ când a fost vorba despre luarea unei decizii prosociale.
Totodată, un alt grup de cercetători, de la Universitatea din Michigan a descoperit că oamenii altruişti şi fac voluntariat sunt mai longevivi decât cei egoişti. Şi, potrivit unui alt studiu, femeile sunt mai degrabă atrase de bărbaţii... altruişti. Şi lista, la capitolul generozitate si altruism, ar putea continua. Aşadar, la ce bun egoismul..? 

Articol de Alma B

Surse:Agerpres 
revista Health Psychology

Te-ar putea interesa şi...

luni, 20 noiembrie 2017

Depresia ne îmbătrâneşte prematur

Suntem conştienţi că depresia vine la pachet cu multe neplăceri şi că, din păcate, nu mai este o raritate. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectaţi de această boală, adică 4,4% din populaţia globului. Iar în România, incidenţa este de circa 5%, cu peste 900.000 de cazuri diagnosticate anual.


Cercetările în domeniu scot însă la iveală tot mai multe aspecte ale acestei afecţiuni. Cercetătorii de la Universitatea Oxford au descoperit că depresia modifică structura ADN-ului uman şi ar putea declanşa îmbătrânirea prematură.
În plus, cercetătorii de la Wellcome Trust Centre for Human Genetics (WTCHG), un institut de cercetare asociat Universităţii Oxford, au realizat un studiu pe un eşantion de 11.000 de persoane care sunt sau au fost victime ale depresiei şi au găsit o legătură între această afecţiune, creşterea ADN-ului mitocondrial - al doilea genom al celulei - şi telomeri de talie mai mică. Mitocondriile sunt uzinele de energie ale celulelor, care furnizează energia de care acestea au nevoie ca să funcţionete. În timpul unui episod de depresie, mitocondriile devin mai puţin eficiente, iar organismul este obligat să compenseze, crescând numărul lor, pentru a satisface nevoile de energie ale celulelor, ale ţesuturilor şi ale organelor.
Telomerii au rolul de a proteja cromozomii în faţa procesului de degradare, aşadar să împiedice o pierdere de informaţie genetică. De fiecare dată când o celulă se divide, lungimea telomerului devine mai mică, până când celula respectivă nu mai poate să se dividă. Acesta este un fenomen prea bine cunoscut, ce poartă numele de îmbătrânire.
Să nu uităm că depresia este un dezechilibru. Multe studii au arătat că este rezultatul unui dezechilibru chimic din creier, neurotransmiţătorul serotonină fiind principalul suspect, iar un nivel scăzut de serotonină afectează abilitatea creierului de a transmite mesaje prin sinapse.
Atenţie! Printre cele mai frecvente simptome care apar atunci când se instalează depresia sunt unele pe care le putem trece foarte uşor cu vederea, ca problemele de concentrare, oboseala, pesimismul, senzaţia de foame excesivă sau lipsa poftei de mâncare şi durerile musculare.

Articol de Alma B

Sursa: Mediafax
Agerpres

Te-ar putea interesa şi...

miercuri, 15 noiembrie 2017

Când punem accentul pe... accent!

Folosim frecvent noțiunea de "accent", mai ales atunci când vrem să subliniem ceva. Ținem să precizăm că "punem accentul" pe anumite aspecte, probleme sau idei. Scoatem, așadar, ceva în evidență.


Dar, noțiunea de bază, de "accent", ne este mai puțin familiară în sens propriu. Este însă un instrument extrem de util în limbajul paraverbal, în modul în care spunem ceea ce spunem. Limbajul paraverbal include manifestările vocale, posturale și gestuale legate de pronunțarea cuvintelor. Iar accentul are un rol cheie, de multe ori decisiv, în conversație. Reprezintă forța, intensitatea cu care sunt pronunțate cuvintele. Pentru a puncta anumite idei într-un discurs, le putem accentua, rostind cuvintele mai rar și mai apăsat, și trecând peste informațiile nesemnificative sau mai puțin interesante.
Bernard Shaw spunea că există 100 de feluri de a spune “nu” şi 1 000 de a spune “da”. Și nici nu am avea cum să îl contrazicem. După intonaţie, un “da” poate însemna “nu” şi, uneori, un “nu” se apropie de... “da”.
Și, că tot am vorbit despre accent, să nu uităm nici de accentul dictat de limbă, specific fiecărui grai. În urma unui studiu realizat de platforma online pentru învăţat limbi străine Babbel, și citat de Mediafax, a fost desemnat și cel mai... sexy accent din lume - accentul francez.
Pe următoarele două poziții s-au clasat italienii și spaniolii, iar pe patru și cinci accentul german și cel portughez. Accentele danez, olandez și rus sunt următoarele în top, iar pe penultima poziție se situează cel turc. Cel mai... nefericit accent a ieșit cel polonez.
Clasamentul a fost realizat în baza opţiunilor exprimate de 15.000 de utilizatori ai platformei Babbel. 

Articol de Alma B
Te-ar putea interesa şi…

miercuri, 8 noiembrie 2017

Gena fericirii

Există o genă a fericirii, dar nu trebuie să ne gândim că persoanele respective sunt pur şi simplu întotdeauna în al nouălea cer. Sunt însă predispuse spre mult mai mult optimism şi bună dispoziţie decât alte persoane, iar asta datorită moştenirii genetice de la parinţi. Cum funcţionează însă acest dar?


O genă este o bucată de ADN care conţine toate informaţiile pentru a produce o proteină anume. În cea mai mare parte a timpului, o genă include o mică secvenţă numită promotor, al cărei rol este să regleze frecvenţa cu care informaţia din genă este utilizată ca să fabrice proteina corespunzătoare, explică Jordi Quoidbach, doctor în psihologie la Universitatea Harvard, unde studiază chiar fericirea.
Tot mai multe studii au ajuns la concluzia că promotorul genei 5-HTT, genă care produce proteina ce transportă serotonina (numită şi hormonul fericirii), ar putea juca un rol crucial la capitolul fericire. Serotonina este un neurotransmiţător implicat în reglarea dispoziţiei şi transportorul ei. Promotorul genei 5-HTT, numit 5-HTTLPR, există sub două forme sau alele: una lungă şi una scurtă. Forma lungă permite o producţie foarte ridicată a proteinei 5-HTT. Avem însă fiecare genă în două exemplare: una de la mamă şi una de la tată. Aşadar, pot exista trei combinaţii posibile: putem avea două variante scurte, două lungi sau una lungă şi una scurtă.
O echipă de profesori din Marea Britanie a publicat în 2003 rezultatele unui studiu despre legăturile dintre stres, gena 5-HTT şi depresie, cercetare considerată drept una dintre cele mai mari descoperiri ştiinţifice ale deceniului. Ei au constatat că genele nu declanşează depresia, dar îi scad pragul declanşării. În timpul studiilor prin rezonanţă magnetică funcţională a reieşit că, atunci când purtătorii de alele scurte sunt expuşi unor situaţii triste sau generatoare de anxietate, amigdala - centrul emoţiilor din creier - se activează mai rapid şi mai puternic decât la purtătorii de alele lungi.
În urma unui alt studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din Essex, s-a ajuns la concluzia că alelele lungi par să permită purtătorului să acorde o mai mare atenţie elementelor şi întâmplărilor pozitive. Totodată, îi face mai apți să elibereze şi să proceseze serotonina. Deşi sunt mai optimişti, asta nu vine doar cu avantaje. S-a observat şi că, în materie de operaţiuni financiare, în acel avânt pozitiv, ei îşi asumă totuşi mai multe riscuri.
5-HTTLPR nu este singura genă responsabilă de diferenţele genetice în materie de fericire. Nu uităm de cea care se "ocupă" de receptorii de dopamină şi nici de COMT, genă implicată în funcţionarea cortexului prefrontal, aşadar în reglarea emoţiilor. În plus, numeroase gene legate de personalitatea individului ne influenţează indirect gradul de fericire. De pildă, extrovertiţii au un plus, deoarece sunt, în medie, un pic mai fericiţi decât introvertiţii.
Drept urmare, chiar dacă predispoziţia pentru fericire este un cadou frumos de la părinţi, iar secretul ei este, într-adevăr, ascuns în gene, mai depinde şi de noi să vedem partea plină a paharului.

Articol de Alma B

Te-ar putea interesa şi…

luni, 6 noiembrie 2017

Furia - de la "negociere prin intimidare" la antidotul... muzical

Tu ştii să recunoşti un om furios? Când vine vorba de această emoţie... furtunoasă, nu ar trebui să fie foarte dificil să o depistăm. Oamenii au o expresie facială universală, atunci când sunt mânioşi - sprâncenele sunt coborâte, buzele se subţiază, iar nările se umflă. Iar această încordare angrenează nu mai puţin de şapte grupe de muşchi.


În general, se discută despre dezavantaje, atunci când vine vorba despre efectele furiei. Dar, cercetătorii de la Universitatea California din Santa Barbara şi cei de la Universitatea Griffith din Australia au încercat să identifice avantajele funcţionale care au dus la apariţia acestui mod specific al speciei umane prin care îşi exprimă furia.
"Această expresie este una universală şi multiculturală. Chiar şi copiii care sunt orbi din naştere au aceeaşi expresie atunci când sunt furioşi, chiar dacă nu au văzut niciodată un chip furios", a explicat Aaron Sell, profesor la Universitatea Griffith din Australia şi coordonator al studiului. "Cercetările noastre iniţiale au arătat că furia a evoluat pentru a determina un comportament eficient de negociere în timpul unor conflicte de interese", a mai adăugat el. "Chipul celui înfuriat a evoluat la această formă specifică pentru că el transmite mai mult despre persoana în cauză. Fiecare element este conceput să îi intimideze pe cei din jur, făcându-l pe individul furios să pară capabil să provoace mult rău, dacă nu va fi ajutat să se calmeze." Aşadar, ar fi un principiu de negociere prin... ameninţare, explică oamenii de ştiinţă.
"Studii anterioare au confirmat teoria potrivit căreia oamenii mai puternici se înfurie mai uşor, luptă mai des, se simt mai îndreptăţiţi să primească un tratament preferenţial, rezolvă conflictele mai mult în favoarea lor şi chiar favorizează soluţiile militare, în comparaţie cu oamenii mai puţin puternici din punct de vedere fizic", a explicat şi John Tooby, profesor de antropologie la Universitatea California din Santa Barbara.
Chipul înfuriat este, de fapt, o etalare a ameninţării, afirmă oamenii de ştiinţă. Şi constă în exagerarea unor trăsături asociate cu abilitatea de luptă. Drept urmare, oamenii îşi umflă pieptul, stau drepţi şi îşi modifică expresia feţei ca să pară mai puternici. Funcţia pe care o are furia facială este de intimidare.
Cei care au stări de furie se pot calma însă foarte uşor, fără medicamente sau izbucniri violente. Potrivit unui alt studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din Queensland, Australia, şi citat de Mediafax, muzica heavy metal ar putea fi un antidot.
Psihologii australieni au ajuns la concluzia că ritmurile muzicii rock determină o creştere a nivelului de optimism şi de emoţii pozitive, ascultătorii devin mai calmi, se simt mai inspiraţi. Rezultatele studiului arată că nivelurile ostilităţii, irascibilităţii şi stresului au scăzut după ce subiecţii au ascultat formaţii ca Judas Priest şi Slipknot, iar cea mai importantă schimbare a fost observată la nivelul de inspiraţie.

Articol de Alma B

Te-ar putea interesa şi…

vineri, 3 noiembrie 2017

Alegeri de machiaj care te îmbătrânesc cu 10 ani

De ce să faci din machiaj un duşman când îţi poate fi cel mai bun prieten, mai ales în zilele în care buna dispoziţie şi odihna nu sunt deloc de partea ta? Când te aşezi în faţa oglinzii, fii foarte atentă cât de repede te avânţi în trusa de farduri şi în sticluţa cu fond de ten. Să îţi "tencuieşti" faţa nu este o soluţie ca să scapi de cearcăne şi de riduri. Din contră, vei părea doar... mai bătrână. Iar erorile îţi pot adăuga pe chip... până la 10 ani! Un deceniu! 


Aşadar, aplică fondul de ten cu un burete, ca să poţi îndepărta uşor excesul, mai ales din zonele cu riduri. Şi nu abuza nici de anticearcăn! Vei arăta de parcă ai avea praf de cretă sub ochi. În plus, evită fondul de ten deschis la culoare. 
Şi excesul de pudră dăunează... tinereţii, avertizează allure.com. Profesioniştii în machiaj recomandă folosirea pudrei la persoanele cu vârste de peste 40 de ani doar dacă acestea sunt fotografiate profesionist.
Pentru un look proaspăt, nu uita de conturul de buze şi alege rujuri în nuanţe neutre. 
Nici rimelul aplicat pe genele inferioare nu mai este o opţiune dacă nu vrei ani în plus. Şi asta pentru că pune în evidenţă ridurile de la colţurile ochiului. Şi nici conturul cu creion sau tuş pe pleoapele inferioare nu avantajează, deoarece atrage atenţia asupra cearcănelor. 
Pe de altă parte, dacă ţinem cont de părerea domnilor, potrivit unui sondaj citat de Mediafax, femeile care optează doar pentru fard de pleoape şi ruj în fotografiile de profil de pe site-urile matrimoniale sunt mai atractive şi au de trei ori mai multe şanse să fie invitate la o întâlnire.

Articol de Alma B
Te-ar putea interesa şi…


miercuri, 1 noiembrie 2017

Plânsul bebeluşului e "conectat" la creierul mamei

Cum scânceşte cel mic, mama simte. Cum plânge, este lângă el în doi timpi şi trei mişcări. Ea ştie imediat să reacţioneze şi să... calmeze situaţia. De unde însă această coordonare perfectă, această viteză de reacţie? Este instinctul matern, care n-a scăpat nici el de sub lupa cercetătorilor. Potrivit unui amplu studiu, realizat în 11 ţări de cătreInstitutului național american de sănătate şi citat de AFP, plânsul bebelușului activează în creierul mamei zone specifice legate de mișcare și de vorbire.


Cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică, cercetătorii au studiat legătura dintre comportamentul matern și creier, la un grup de 684 de femei devenite mame pentru prima oară. Interacțiunile dintre ele și copiii lor de cinci luni au fost observate și înregistrate pentru a vedea cum răspund plânsetelor celor mici prin afecțiune, distrându-i, hrănindu-i, schimbându-le scutecele, luându-i în brațe sau vorbindu-le.
În urma analizei, s-a constatat că, la cea mai mare parte dintre femei, se activează o regiune cerebrală care guvernează mersul și vorbirea, precum și zonele frontale din creier dedicate limbajului și interpretării sunetelor.
''Aceste rezultate sugerează că gesturile mamelor, ca răspuns la plânsetele bebelușilor sunt bine programate în creier și comune tuturor culturilor'', spun specialiştii.
Pe de altă parte, când vine vorba de tonalităţile prichindeilor şi de... complexitatea ariilor interpretate, un alt studiu arată că nou-născuţii din Marea Britanie, Canada, Italia și Olanda plâng mai mult decât în alte țări, în timp ce sugarii din Danemarca, Germania și Japonia plâng și se agită cel mai puțin.

Articol de Alma B
Sursa: Agerpres

Te-ar putea interesa şi…