Şi feţele pisicilor pot fi citite

V-a ros vreodată curiozitatea într-atât încât să vă doriţi să ştiţi ce e în mintea pisicii într-un anumit moment? Sau ce exprimă faţa ei?

Ei bine, aflaţi că şi cercetătorii de la Universitatea Lincoln au vrut să afle un răspuns. Şi au descoperit că expresiile faciale ale pisicilor variază între relaxare, angajament, frică şi frustrare! E drept, sunt mai greu de citit din cauza blăniţei, dar nu este imposibil.

Oamenii de ştiinţă au analizat 29 de pisici domestice aflate într-un adăpost din Canada şi au folosit un program computerizat pentru detectarea expresiilor faciale în cazul animalelor.

Când clipesc lent, alintatele feline îşi arată indiferenţa, iar când clipesc excesiv exprimă frica. Atunci când vine vorba de frustrare, semnalul e dat de sâsâit şi lingerea nasului. Iar când sunt calme, mâţele îşi înclină capul şi privesc în dreapta, nu în stânga.

Cercetătorii au punctat însă că, având în vedere că studiul a fost realizat într-un adăpost, principiile nu se aplică la fel şi în cazul pisicilor care trăiesc doar cu oamenii.

Alte studii au arătat că mâţele sunt îngrozite de... castraveţi. Şi nu sunt puţine filmuleţele de pe internet, în care pur şi simplu sar înspaimântate atunci când văd banala legumă. Specialiştii în Comportamentul Animalelor cred că pisicile ar putea crede că au de-a face cu un şarpe periculos sau un alt prădător. Dinolo de hohotele de râs stârnite de imaginile cu bietele patrupede îngrozite, rapoartele National Geographic consideră că spaima pisicii este mai mult dăunătoare decât amuzantă.

 

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: iflscience.com

  

Te-ar putea interesa şi...

• Spune-mi ce rasă e câine tău, ca să aflu ce fel de om eşti
• Câinii preferă reggae şi soft rock
• Cei mai buni prieteni ai oamenilor. Emoții şi relații sincere

 

 

 

Botoxul șterge nu doar ridurile, ci și emoțiile de pe față

Una dintre cele mai frecvente întrebări la cursurile de fizionomie Face Keys este "Cum îi putem citi pe cei care și-au făcut operații estetice sau care au făcut diverse "corecturi" cu botox? Care sunt efectele?" Implicațiile merg, din păcate, mai departe de latura cosmetică, plină de glamour.

Potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Winsonsin din Statele Unite, utilizarea botoxului are și alte efecte în cazul pacienților, dincolo de dispariția ridurilor. În cazul... întineririi, efectul este imediat, pe bază de infiltrații cu injecții care paralizează mușchii, eliminând astfel semnele îmbătrânirii pe o perioadă cuprinsă între patru și șapte luni, spun experții. Dar, aceeași procedură șterge de pe chip și afişarea anumitor emoții. Mușchii feței "încremenesc" și nu mai sunt capabili să redea unele expresii faciale, cum ar fi tristețea, furia sau chiar bucuria.

Conform unei alte cercetări, făcute la Universitatea din Cardiff, femeile care au făcut tratament pe bază de toxină botulinică prezintă un "nivel de depresie" cu 50% mai ridicat decât cele care nu au făcut astfel de injecții. De ce? Botoxul imobilizează mușchii și împiedică expresia facială, ceea ce este valabil și pentru expresiile pozitive, cum ar fi zâmbetul, inhibat de produsul injectat. Fiindcă nu mai primește semnale pozitive legate de acest tip de stimuli, creierul ar fi astfel expus riscului de depresie.

Mai multe vedete au recunoscut că au apelat la botox, dar au vorbit și despre partea mai puțin plăcută. "Am folosit botox, dar nu mi-a plăcut rezultatul. După ce nu l-am mai folosit, am putut în sfârșit să mișc fruntea", a mărturisit Nicole Kidman. Și Courteney Cox, populara protagonistă a serialului "Friends", regretă experiența: "Am făcut odată abuz de botox, încât nici nu mai îmi simțeam fața". La fel și Kylie Minoge: "Prefer să fiu naturală. Nu mă voi mai întoarce la botox", a spus ea.

"Multă vreme, neurologii s-au întrebat dacă emoțiile se formează în creier și sunt afișate pe față sau invers. Acum știm că ambele ipoteze sunt valabile: corpul, mușchii care contribuie la mimică, participă la formarea emoțiilor, iar cele două sisteme se influențează reciproc", a comentat Massimo Signorini, chirurg plastic la Institutul Dermatologic European. Așadar, este vorba despre celebra lege a biofeedback-ului.

Ca o curiozitate, tristețea și durerea sunt de 240 de ori mai puternice decât alte emoții. De obicei, pentru a traversa prima fază a durerii, sunt necesare 120 de ore, comparativ cu 30 de minute, de cât este nevoie pentru a depăși rușinea ori dezgustul. Ura este resimțită 60 de ore, iar fericirea 35.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

 TE-AR PUTEA INTERESA ŞI:

Ø  Să-i citim pe mincinoşi

Ø  Despre expresii faciale încă din viaţa intrauterină

Ø  Să citim feţele personajelor negative din filme

Ø  Prosopagnosia sau orbirea faţă de feţe

Ø  Despre emoţii nu doar de bine

Să-i citim pe mincinoși

De multe ori, minciunile ne zboară pe lângă urechi ca niște mari adevăruri, iar cel din fața noastră le spune cu atâta nonșalanță încât nu ne trece prin cap nicio secundă că ar putea fi, de fapt, niște invenții. Totuși, există oameni în lumea asta care nu se lasă deloc păcăliți. Știu să îi "citească" foarte ușor pe cei care sunt... rude cu Pinocchio. Cum?

Mincinoșii clipesc diferit în timp ce spun o minciună, dar și imediat după aceea, potrivit unui studiu realizat la Universitatea Portsmouth. Când spun gogomănia, aceștia clipesc foarte rar și imediat după bătăile genelor sunt de 8 ori mai dese de cât în mod normal. Se pare că totul este provocat de concentrarea mximă din momentul în care spun minciuna, timp în care sunt extrem de atenți și la gesturile pe care le fac.

"Mincinoșii se pot juca în păr, se pot eschiva de la răspuns sau pot refuza să răspundă, schimbă deseori subiectul sau tonul, protestează în legătură cu întrebarea sau chiar ridică mâinile în timp ce protestează", explică Pamela Meyer, autorul cărții "Liespotting" și director executiv al firmei "Calibrate", care învață oameni și companii să depisteze minciuna și înșelătoria (un fel de Lightman Group din celebrul serial "Lie to me"). De asemenea, mincinoșii își mișcă mai mult picioarele, pentru a distrage atenția de la ceea ce spun.

În cazul suspecților aduși la interogatoriu, poliția va cere și o cronologie incoerentă de la cei vizați, adică va pune întrebări "pe sărite". Și asta deoarece amintirile false sunt construite în ordine cronologică și este mult mai dificil să fie relatate în ordine inversă. Iar atunci când oamenii evită să dea răspunsuri simple - "da" sau "nu" - ori nu le pot da, tind să folosească jumătăți de adevăr sau supoziții. Și când răspunsul începe cu "păi..." este un semnal de alarmă.

În plus, un zâmbet real se vede inclusiv la nivelul ochilor, nu doar la nivelul gurii. Adică, zâmbește toată fața. Dar - potrivit unui alt studiu, realizat de Mark Frank, un cercetător care, timp de două decenii, a studiat fețele oamenilor care mint - mincinoșii își pot controla mai ușor zâmbetul decât mișcarea sprâncenelor. Și tocmai de aceea, susțin cercetătorii, mișcările faciale pot fi reduse atunci când spunem o minciună, dar nu pot fi suprimate.

Așadar, în spatele unei fabulații stă multă muncă. Oamenii de știință au descoperit că este nevoie de mai mult timp să spui o minciună decât adevărul, mai exact cu 30 la sută mai mult!

La final, avem și un pont. Potrivit cercetătorilor din Germania, oamenii sunt mai atractivi, dacă emoțiile lor sunt ușor de citit. Mai mult, dacă spunem adevărul atunci când, de fapt, suntem tentați să îl ocolim ori să îl "cosmetizăm" substanțial, avem mai multe șanse să ne îmbunătățim sănătatea fizică și mentală.

Articol de Alma B

Face Keys România

Poate te interesează şi

-      8 mituri despre minciună

-      Creierul se obişnuieşte cu minciuna

-      Tu ştii când copilul tău minte?

Despre expresiile faciale, încă din viaţa intrauterină

Minunaţi sunt bebeluşii cu gângurelile şi ghiduşiile lor. Ne fac să zâmbim cu toate grimasele lor simpatice şi şterg parcă, deodată, cu buretele, nopţile nedormite şi "gimnastica" epuizantă din jurul pătuțului.

Fascinantele făpturi se pregătesc însă din vreme pentru... spectacol. Expresiile lor faciale apar încă din perioada în care sunt doar niște ghemotoace, în burtica mamei. Zâmbetul le luminează fața din a 24-a săptămână de sarcină, iar plânsul la 32 de săptămâni - antrenament, nu glumă! Pruncii au fost "citiți" și "deconspirați" de câțiva cercetători englezi de la Universitatea Durham. Printr-o serie de ecografii 4D, realizate în mai multe etape ale sarcinii, oamenii de știință au arătat că fătul se pregătește să comunice încă din viața intrauterină.

"Este vital pentru bebeluși să fie capabili să le arate părinților durerea imediat după ce s-au născut, iar fetușii sănătoși repetă mișcările necesare încă din viata intrauterină, din săptămâna a 36-a de sarcină. Analizând aceste mișcări - mai exact prezența sau absenţa lor - putem constata eventualele defecte de dezvoltare. Nu ştim încă dacă fătul poate sau nu să simtă durere, nici dacă expresiile faciale sunt manifestări ale vreunui disconfort, nu am avut cum să demonstrăm acest lucru. Tot ce am putut evidenţia este că mişcările faciale reprezintă o dovadă a dezvoltării şi maturizării creierului", a explicat dr. Nadja Reissland, coordonatorul studiului, din cadrul Departamentului de Psihologie al Universităţii Durham.

Cercetarea a fost realizată pe 15 fetuşi, analizaţi prin ecografii 4D începând din săptămâna 24 până în cea de-a 36-a.

Având în vedere aceste constatări, specialiştii susţin că bebeluşii nu imită o mişcare observată la cei din jur şi ar fi vorba despre o acţiune independentă. Şi Darwin a observat că, în cazul copiilor care sunt surzi sau oribi, zâmbetul apare ca o exprimare a bucuriei şi dovedesc că râsul şi surâsul nu sunt un rezultat al învăţării.

Potrivit unui alt studiu, bebeluşii în vârstă de cinci luni îşi pot înţelege unul altuia starea emoţională şi pot face diferenţa între un bebeluş trist şi unul vesel. Mai mult, de la şase luni, când devin foarte interesaţi de starea emoţională a celor din jur, pot descifra şi emoţiile unui membru al familiei. "Am descoperit că pot asocia în mod corect vocalizele pozitive şi cele negative cu expresiile faciale potrivite", a explicat psihologul Ross Flom, de la Universitatea Brigham Young, din statul american Utah.

Iar un alt studiu, realizat de cercetători englezi, a punctat că un nou născut de două luni ştie când urmează să îşi primească porţia de... alint. E şiret încă de când este doar de-o şchioapă. Atunci când părintele vine cu braţele deschise spre el, îşi îndreaptă corpul, ca să fie ridicat mai uşor şi răsfăţat.

Articol de Alma B

Face Keys România

De ce chelesc bărbaţii

Iată o întrebare care îi macină pe mulţi domni, iar pentru unii este o adevărată supărare. În timp ce specialiştii din industria cosmetică şi farmaceutică inventează creme minune şi poţiuni magice, şi a apărut inclusiv transplantul de păr, cercetătorii caută să atace... răul de la rădăcină şi studiază cauzele.

Un studiu genetic publicat în 14 februarie, şi la care au participat 52.000 de bărbați, a scos la iveală factorii genetici care stau la baza acestui proces prin care reprezentanţii sexului tare rămân fără podoaba capilară. Oamenii de știință, de la Universitatea din Edinburgh, au examinat și informații genetice legate de starea generală de sănătate a subiecţilor, folosind date din banca de celule stem Biobank din Marea Britanie. Ei au identificat 287 de regiuni ale genomului asociate cu calviția. ''A fost interesant de aflat că multe dintre acestea, asociate cu modelul masculin pentru chelire, provin de la cromozomul X, pe care bărbații îl moștenesc de la mame", a declarat Saskia Hagenaars, unul dintre coordonatorii studiului.

În încercarea de a prezice șansele ca o persoană să chelească, cercetătorii au realizat ulterior o formulă bazată pe prezența sau pe absența anumitor markeri genetici. Oamenii de știință sunt încă departe de a face predicții la nivel individual, dar rezultatele lor pot contribui la identificarea subgrupurilor de populație în cazul cărora riscul de pierdere a părului este mult mai mare. Multe dintre regiunile genomului identificate au legătură cu structura firelor de păr și cu dezvoltarea acestora și pot sta la baza producției unor medicamente pentru tratarea calviției sau a afecțiunilor asociate.

În mod normal, o persoană pierde, în medie, până la 50-100 de fire de păr pe zi. Potrivit statisticilor de specialitate, 70% dintre oameni încep să se confrunte cu rărirea podoabei capilare după împlinirea vârstei de 35 de ani.

Studiul realizat în Marea Britanie reprezintă cea mai de amploare analiză a modelului masculin privind calviţia, efectuată până în prezent. Anterior, fuseseră identificate doar câteva gene considerate a avea legătură cu afecțiunea numită alopecie.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Să citim feţele personajelor negative din filme

Vrăjitoarea are nasul coroiat şi o piele zbârcită, plină de semne, călăul e spân, mama vitregă e posesoarea negilor, iar inamicul are o cicatrice. Sunt doar câteva exemple de fizionomii deloc prietenoase, dar atât de des întâlnite în basme şi în filme.

Trei dermatologi americani, pasionaţi de cinematografie, au pus sub lupă subiectul şi au încercat să afle mai exact de ce boli suferă personajele negative din 10 filme americane apreciate. Iar concluziile au fost publicate în revista JAMA Dermatology.

Drept urmare, 30% prezintă o alopecie (calviţie) importantă, 30% au leziuni în jurul ochilor, 20% au faţa brăzdată de riduri adânci, 20% atrag atenţia cu cel puţin o cicatrice, 20% au negi respingători, iar 20% rămân în memorie din cauza nasului diform. Sunt atribute care fac publicul să fie neîncrezător, să se teamă şi să vadă răutate, egoism şi sete de putere, pe scurt - spiritul malefic. Indiciile vizuale trădează aşadar răutatea personajului.

Calviţia este unul dintre simbolurile răului încă din epoca filmelor mute, notează autorii studiului. Max Schreck, chel şi palid, întruchipa îngrozitorul vampir în filmul "Nosferatu" (1921). În "Tăcerea mieilor", o scenă celebră îl arată pe Hannibal Lecter purtând o mască ce îi deformează chipul şi îi subliniază alopecia. În pelicula "O viaţă minunată" (1946), Mr. Potter, un influent bancher, pe cât de lacom pe atât de malefic, iese în evidenţă şi prin lipsa părului, care subliniază şi mai mult imaginea de corupt.

Chipul personajului Darth Vader din "Întoarcerea lui Jedi: Ediţie specială/ Star Wars: Episode VI - Return of the Jedi" (1983) combină probleme dermatologice şi expresii diabolice. Atunci când fiul lui, Luke, îi scoate masca, Anakin Skywalker apare desfigurat de cicatrice lungi pe obraji şi pe craniu. Acestea traduc viaţa plină de violenţă dusă de acest demnitar al Imperiului Galactic. În plus, tenul său nu are deloc o nuanţă naturală, iar ochii lui îţi dau fiori din pricina leziunilor care îi atacă pleoapele.

Regan MacNeil, înfiorătoarea fetiţă din "Exorcistul" (1979), are pielea deschisă la culoare, cicatrice la nivelul feţei, leziuni în jurul ochilor, dar şi un păr roşu, ce duce cu gândul la o persoană diabolică. Asta şi având în vedere raritatea acestei culori. Se estimează că doar 4% din populaţie are o asemenea podoabă capilară.

Regina din "Albă ca Zăpada şi Cei Şapte Pitici" (1937) e stereotipul femeii bătrâne şi malefice. Din portretul ei nu lipsesc cearcănele exagerate, negul de pe nasul odios, ridurile profunde, dantura stricată şi caracterul dispreţuitor.

Fără să se remarce prin riduri de expresie profunde, un alt personaj negativ - Vrăjitoarea rea din Vest, din "Vrăjitorul din Oz/ The Wizard of Oz" (1939) - are pielea... verde.

Dincolo de partea fantastică a acestor poveşti, autorii studiului atrag atenţia că  Hollywoodul "are tendinţa de a descrie maladiile de piele într-un context diabolizant", iar implicaţiile depăşesc sfera divertismentului. Catalogarea personajelor, în bune sau rele, în funcţie de afecţiunea de care suferă, poate să contribuie la stigmatizarea celor cu probleme dermatologice şi să favorizeze prejudecăţile.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: jamanetwork.com

Homo-smartphonicus

Petrecem cateva ore pe zi cu ochii în telefon. Nu mai e niciun secret şi nici nu are rost să negăm că acest dispozitiv a ajuns o... prelungire a mâinii noastre. Şi nu e vorba doar de... interes de serviciu. 89 la sută dintre români folosesc dispozitivul seara, când ajung acasă, potrivit unui studiu realizat de o companie de consultanţă.

O asemenea activitate susţinută nu rămâne însă fără urmări. E deja cunoscut  că ne afectează coloana vertebrală superioară, în spatele gâtului, şi ne pricopsim cu o "frumuseţe" de cocoaşă. Dar ştiaţi că ne schimbă şi fizionomia? A apărut chiar un sindrom - "faţa de smartphone", avertizează chirurgii plasticieni americani şi britanici.

Deoarece stăm atât de mult cu ochii în telefonul mobil, muşchii feţei se modifică şi trag după ei întregul maxilar. Astfel, apar în timp aşa numitele fălci deformate, lăsate, sau "faţa de smartphone".

În ceea ce priveşte cocoaşa, specialiştii vorbesc despre "gâtul de scriere". Doctorii au remarcat că statul la calculator sau cu telefonul în mână provoacă o deformare nemaîntâlnită până acum în medicină. Asta pentru că aplecăm capul total nefiresc, ca să putem citi sau tasta pe smartphone. Şi nu doar pentru câteva minute!

Iar efectele nu se opresc aici. Folosirea în exces a telefonului mobil ne modifică şi mersul, relaţiile cu ceilalţi şi chiar felul în care dormim.

Cercetătorii din Statele Unite au observat că, atunci când citeşte ceva pe smartphone în mers, traiectoria unui om este deviată de la cea normală. Dacă mai şi scrie, aproape că se deplasează în zig zag, iar paşii sunt mai mici şi mersul mai lent. Mai grav este însă că 35% dintre pietonii care folosesc mobilul în timp ce merg sunt implicaţi în accidente.

În oraş, la cafenea ori la restaurant, mulţi interacţionează mai mult cu prietenii  pe whatsapp sau pe facebook decât cu cei care sunt chiar acolo, la masă, în faţa lor. Sunt conectaţi, dar nu cu realitatea, ci mai degrabă cu lumea virtuală.

Şi rutina matinală e alta în ziua de azi, cumva în ritm de... ringtone. Dimineaţa, la prima oră, 3 din 5 oameni îşi verifică mai întâi telefonul, potrivit unui studiu Google. Şi, acelaşi dispozitiv este şi cel mai bun prieten... seara! Iar cel mai bun medicament pentru nopţile albe pare să fie, mai nou, tot smartphone-ul.

Articol de Alma B

Face Keys România

Ce-şi doresc femeile... de Paşte!

Un motiv pentru a merge la cumpărături este deja o bagatelă pentru femeia modernă de astăzi. Este de ajuns să fie... sărbătoarea rândunicii, ziua bărbatului, ziua mondiala a zâmbetului sau alte serbări şi ocazii mai mult sau mai puţin semnificative. Şi, atenţie, o spune, fără urmă de remuşcare, o femeie!

În această perioadă însă, doamnelor, avem motive serioase să cutreierăm magazinele. Vine Paştele şi - nu-i aşa? - trebuie să facem pregătiri. Ei bine, nu toate ne gândim mai întâi la ouă, cozonaci, aluaturi şi mese pline. Vine şi rândul lor, dar parcă nu sunt chiar în prim plan. Şi dacă am încerca să cosmetizăm situaţia, există studii care ne... trădează adevăratele intenţii.

Pe primul plan tronează... tot ce ţine de aspectul fizic. Doar de mici am prins "moda" rochiţă şi pantofiori noi de Paşte, şi acum nu e cazul să "virusăm" tradiţia.

Aşadar, un studiu arată că cele mai vizitate magazine online, de către femei, sunt cele de îmbrăcăminte, încălţăminte şi produse cosmetice. Pe locul al doilea, s-ar situa saloanele de înfrumuseţare.

La capitolul cadouri, Iepuraşul are mult de alergat. Telefoanele, tabletele, laptopurile ori jucăriile de ultimă generaţie sunt pe listele celor mai mulţi dintre copii. Iar în vizită la rude, se poartă acum coşul cu dulciuri sau cu produse tradiţionale. Nu în ultimul rând, în această perioadă, mini-vacanţele reprezintă o altă variantă de cadou pentru întreaga familie. Şi, în general, cele care orchestrează totul sunt tot femeile! Iar bugetul mediu alocat pentru o escapadă la Praga, Roma sau Lisabona este de 280 de euro.

Promoţii să fie, că energie avem. Doamnelor, fir întins... la pescuit oferte!

Articol de Alma B

Fac eKeys România

Sursa: Agerpres

News.ro

Câinii preferă reggae şi soft rock

Nu vă ganditi că doar noi, oamenii, suntem selectivi atunci când vine vorba de muzică şi... armonie. Şi câinii au preferinţele lor. Şi nu sunt secrete. Dacă vreţi să îi distraţi şi să îi relaxaţi, alegeţi cu încredere genurile soft rock sau reggae, potrivit unui studiu realizat recent de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Glasgow şi de la Societatea pentru Prevenirea Cruzimii faţă de Animale din Scoţia. Aceste stiluri muzicale provoacă schimbări pozitive în comportamentul câinilor, spun cercetătorii.

În 2015, aceeaşi instituţie a descoperit, în urma altui studiu, că şi melodiile clasice au efect calmant asupra câinilor. Un grup de câini a fost observat în tăcere timp de o săptămână, în timp ce altul s-a bucurat de acorduri clasice. În următoarea săptămână cele două grupuri au fost schimbate, iar rezultatele au arătat că nivelurile de stres ale patrupedelor aflate în adăposturi au scăzut în mod semnificativ după ce au ascultat muzică.

Pentru... bipezi, melodia care alungă stresul ar fi, spun neurologii, "Weightless", a trupei de muzică ambientală Marconi Union.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Semnătura... ne trădează

Semnătura e unică, la fel ca o amprentă şi reprezintă practic un cod, care - descifrat - dă indicii despre personalitatea autorului. Fiecare trăsătură a personalităţii este reprezentată în creier de un centru nervos şi fiecare dintre aceşti centri produce o mişcare musculară unică, ce se reflectă în forma pe care o dăm literelor, susţin experţii grafologi. Aceştia spun că, analizând scrisul, pot fi identificate peste 300 de trăsături de personalitate. Şi poţi fi citit şi doar din... semnătură!

O semnătură... sănătoasă, cu litere mult mai mari decât restul textului, trădează un om arogant, care încearcă să se facă remarcat. La polul opus, cei care scriu mic sunt timizi, disciplinaţi, poate modeşti, introvertiţi şi vor să rămână în umbră.

De aroganţă şi rigiditate dau dovadă şi cei care nu se semnează deloc citeţ. O semnătură dezordonată indică o persoană presată de timp, căreia îi trec prin mână foarte multe documente sau un individ căruia îi lipseşte răbdarea ori suferă de un dezechilibru emoţional. 

În schimb, scrisul înclinat spre dreapta sugerează echilibru şi constanţă. Iar când semnătura e curbată şi elegantă, persoana dă dovadă de expresivitate şi este extrovertită. În plus, nu are nevoie de... autoreclamă. Iar spaţiul mare dintre litere trădează o fire generoasă.

Cei care îşi subliniază semnătura şi linia depăşeşte lungimea scrisului sunt dornici să se facă remarcaţi. Dacă linia e scurtă şi dreaptă, respectivul este  încrezător.

Şi nu ne oprim aici. În cazul în care prima literă este foarte mare, autorul este echilibrat şi sârguincios, se bucură de succes şi este creativ. Iar dacă toate literele sunt la fel, este sociabil, extrovertit şi îşi face uşor prieteni. Semnătura ascendentă denotă ambiţie, optimism şi creativitate, pe când cea descendentă duce cu gândul la pesimism şi nehotărâre.

Când e folosit doar prenumele, personajul se bazează numai pe forţele proprii, îi place să fie independent, dar poate fi şi încăpăţânat. Când apare doar numele de familie, pentru respectivii este importantă părerea celor din jur, nu iau decizii uşor şi sunt foarte ataşaţi de rude. Iar când sunt incluse şi numele, si prenumele, este vorba despre oameni echilibraţi şi meticuloşi. 

La final... până la punct, îi amintim şi pe cei care pun punct după semnătură. Sunt oameni preocupaţi de propriile interese şi cărora le place să îşi declare autoritatea.

Articol de Alma B

Face Keys România

O jumătate de secundă - de atât e nevoie să decizi dacă ai sau nu încredere în cineva

Cât îţi ia să capeţi încredere în cineva? În cazul unora, nici o viaţă nu e de ajuns, v-aţi grăbi, probabil, să spuneţi. Dar dacă aţi afla că este nevoie de mult mai puţin? Mult mai puţin decât aţi crezut vreodată?

Ce spuneţi de o... jumătate de secundă? Ştim bine, încrederea se câştigă, nu vine la pachet cu omul respectiv şi nici nu este uşor de obţinut.

Dar, cercetătorii de la Universitatea Glasgow şi cei de la Universitatea Princeton din Statele Unite spun că oamenii decid să aibă încredere într-o persoană în primele 500 de milisecunde după ce i-au auzit vocea pentru prima dată. Autorii studiului consideră că un simplu "Alo" este de cele mai multe ori suficient pentru o concluzie privind personalitatea interlocutorului, inclusiv nivelul acestuia de atractivitate. Şi, da, chiar fără să îl vadă.

Voluntarii care au participat la acest proiect au ascultat mai multe înregistrări audio în care diverse persoane spuneau "Alo". Au fost rugaţi apoi să le acorde note, în funcţie de 10 trăsături de personalitate predefinite, care includeau "gradul de încredere", "caracterul dominant", "atractivitatea" şi "căldura sufletească". Cercetătorii au descoperit că răspunsurile nu au variat foarte mult şi opiniile s-au format foarte repede, după 300-500 milisecunde.

Studiul a relevat faptul că bărbaţii care ridică tonul şi femeile care alternează amplitudinile vocii sunt consideraţi de încredere. Caracterul dominant este indicat de tonalităţile joase, dar şi de schimbările "dispersiei de frecvenţe", ce reprezintă ajustări ale vocii, cauzate de structura laringelui.

Să spunem însă că prima interacţiune dintre două persoane are loc faţă în faţă şi nu la telefon. Chiar şi atunci când cineva îşi spune doar numele, creierul nostru face rapid conexiuni. De exemplu, persoanele cu nume ușor de pronunțat se bucură de mai multă încredere din partea străinilor, potrivit unui studiu realizat în Noua Zeelandă. Iar asta deoarece sunt considerate mai familiare şi mai puţin periculoase, notează autorii cercetării.

Pe de altă parte, "înclinăm să avem încredere în cei pe care nu-i cunoaştem, pentru că ei nu ne-au decepţionat niciodată", spunea Samuel Johnson.   

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Mediafax

Agerpres

Despre emoţii... cu două tăişuri...

Emoții fundamentale, numite și emoții de bază, sunt 7 la număr: mânia, frica, bucuria, uimirea, dezgustul, disprețul și tristețea.

Dacă bucuria şi fericirea... ne dau aripi, alte emoţii au efecte total diferite. Fiecare cu "darul" ei. Cercetătorii finlandezi, de la Universitatea din Turku, au vrut să vadă dincolo de metafore şi au făcut un studiu pentru a descoperi ce impact au emoţiile asupra organismului.

Studiul a arătat că afectează corpul în mod diferit. De exemplu, dacă o persoană este nervoasă, muşchii braţelor şi ai capului devin mai puternici, poate şi pentru că, în mod subconştient, corpul se pregăteşte pentru o luptă.

În schimb, o persoană tristă se simte slăbită, dar este foarte atentă în ceea ce priveşte toracele şi inima.

De asemenea, depresia poate face ca o persoană să se simtă slăbită, în timp ce dezgustul se resimte la nivelul gâtului şi al sistemului digestiv.

Pentru realizarea acestui studiu, cercetătorii finlandezi le-au cerut celor 700 de voluntari participanţi să descrie anumite emoţii resimţite după ce s-au uitat la filme şi au ascultat anumite poveşti. Atât bărbaţilor, cât şi femeilor li s-au dat apoi schiţe ale corpurilor şi li s-a cerut să coloreze părţile pe care ei le-au simţit mai active sau mai puţin active.

Rezultatele au arătat că dragostea "s-a simţit" până la degetele picioarelor, iar senzaţia de fericire a invadat întregul corp.

Potrivit unui alt studiu, realizat de oameni de ştiinţă din Statele Unite, emoțiile pozitive influențează în mod benefic funcționarea organismului, având un fel de efect anti-inflamator și, prin urmare, un impact pozitiv asupra sănătății - şi la nivel fizic, şi mental.

Să nu uităm, emoţiile negative frecvente - supărare, mânie, furie, ură - cresc semnificativ riscul bolilor de inimă. Însă, au şi partea lor bună. De exemplu, tristeţea te face mai alert şi îmbunătăţeşte atenţia, sentimental de vină "lucrează" la simţul moralităţii, iar gelozia îi poate determina pe unii să muncească mai mult. În final, este la alegerea fiecăruia dacă alege sau nu partea plină a paharului.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres