De ce nu avem amintiri din primii ani de viaţă sau "amnezia copilăriei"

Cei mai mulţi oameni nu au prea multe amintiri din perioada copilăriei. Acestea se formează mult mai uşor după primii 7 ani de viaţă, spun specialiştii, care au şi botezat fenomenul "amnezia copilăriei". Prima ipoteză pe care o iau în considerare psihologii care au studiat acest subiect este că bebeluşii nu au memoria dezvoltată complet, dar copiii îşi pot forma amintiri de scurtă durată, adică de câteva minute, dar şi amintiri pe temen lung, de câteva săptămâni. Totuşi, „majoritatea adulţilor nu au amintiri din primii trei ani, trei ani şi jumătate ai vieţii lor", spune Patricia Bauer, profesor de psihologie la Universitatea Emory.

O teorie acceptată a "amneziei copilăriei" implică anumite zone ale creierului care contribuie la formarea, meţinerea şi refacerea memoriei. De exemplu, hipocampul, responsabil pentru formarea memoriei, continuă să se dezvolte până la vârsta de 7 ani. Copiii şi adolescenţii au însă amintiri mult mai timpurii decât adulţii, ceea ce sugerează că problema nu ar fi în crearea amintirilor, ci în menţinerea acestora.

Un alt factor este limba vorbită. O descoperire interesantă a fost că stilul folosit de mame atunci când discutau cu copii lor de 3 ani a fost asociat, mai târziu, cu gradul de amintire. În special, cei ale căror mame au folosit îndemnuri ca  „Spune-mi mai multe" sau întrebări cum ar fi „Ce s-a întâmplat" au evocat ulterior mai multe detalii despre primele lor amintiri. Apoi, începând de la 6 ani, copiii învaţă să povestească tot mai fluent şi folosesc din ce în ce mai multe cuvinte. Iar unii cercetători chiar punctează că abilitatea unui copil de a povesti ceva despre un eveniment îl ajută să ţină mai uşor minte o întâmplare.

Totuşi, unele amintiri rămân pentru tot restul vieţii şi supravieţuiesc amneziei. Iar un exemplu este genul de amintire asociată cu o emoţie puternică.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: iflscience.com

Te-ar putea interesa şi...

• Spune-mi cum strănuţi ca să-ţi spun ce fel de om eşti
• Celulele anxietăţii
• Şi cimpanzeii comunică între ei prin gesturi, la fel ca oamenii
• Cum pui în valoareo față rotundă

Finlandezii, campioni mondiali la capitolul fericire

Ne-am gândi, probabil, că oamenii cei mai fericiţi din lume ar fi spaniolii, dornici mereu de petrecere sau brazilienii, sau italienii. Dar iată că nordicii ţin să ne contrazică.

Potrivit Raportului Mondial al Fericirii din 2018, finlandezii - percepuţi mult timp drept un popor de oameni taciturni şi introvertiţi care trăiesc într-o ţară cu zile întunecoase, ierni foarte reci şi o rata ridicată a sinuciderilor - sunt consideraţi astăzi cei mai fericiţi din lume!

Raportul a clasificat nivelul de mulţumire din 156 de ţări, conform scorurilor obţinute la evaluări privind PIB-ul pe cap de locuitor, asistenţă socială, speranţă de viaţă sănătoasă, libertate socială, generozitate şi absenţa corupţiei. Şi, anul acesta, Finlanda a urcat pe prima poziţie în top, detronând Norvegia. Următoarele clasate sunt Danemarca, Islanda, Elveţia, Olanda, Canada, Noua Zeelandă, Suedia şi Australia.

În opinia filosofului Frank Martela, nivelul de satisfacţie depinde de cât de bine funcţionează instituţiile unei ţări, de egalitatea socială, de gradul de libertate, de lipsa corupţiei şi de încrederea în autorităţile guvernamentale şi în persoanele din jur.

În Finlanda, salariul mediu anual în 2015 era de 25.694 de euro, in timp ce în Franţa era de  21.970 de euro, iar în Letonia de 7.352 euro. Să nu uităm şi de faptul că finlandezii au voinţă.

Sunt binecunoscuţi pentru atitudinea lor stoică faţă de viaţă, pusă pe seama conceptului cultural "sisu" - capacitatea de a înfrunta adversităţile şi de a renaşte după perioade dificile.

Pe faţa oamenilor gradul de voinţă se vede în dimensiunea bărbiei (muşchii mentalis).

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Te-ar putea interesa şi...

• 10 ponturi pentru o viaţă mai fericită
• Vanilia ne face mai fericiţi
• Unde găsim fericirea
• Gena fericirii

Stilul emoţional

Stilul emoţional este un mod consecvent de a răspunde experienţelor din viaţa noastră şi influenţează probabilitatea de a simţi anumite stări emoţionale de moment, de a avea anumite trăsături şi dispoziţii emoţionale. Spre deosebire de personalitate, stilul emoţional poate fi consecinţa unei semnături caracteristice, specifice creierului.

Potrivit lui Davidson Richard şi Bengley Sharon ("Creierul şi inteligenţa emoţională"), stilul emoţional cuprinde şase dimensiuni. Nu sunt nici aspecte convenţionale ale persoalităţii, nici simple trăsături emoţionale sau dispoziţii şi, cu atât mai puţin, criterii de diagnosticare pentru boli mentale. Aceste şase dimensiuni refletă însă descoperirile cercetării neuroştiinţei moderne.

Astfel, prima dintre aceste dimensiuni este rezilienţa - cât de repede sau de încet îţi revii în urma unor adversităţi. Perspectiva se referă la cât de mult eşti capabil să susţii emoţii pozitive. Intuiţia socială înseamnă cât de dotat eşti să preiei semnale sociale de la cei din jurul tău, iar conştiinţa de sine - cât de bine pricepi senzaţii corporale ce reflectă emoţii. Sensibilitatea la context are legătură cu capacitatea ta de a-ţi regla răspunsurile emoţionale în funcţie de contextul în care te afli, iar atenţia se referă la cât de clară şi de ascuţită îţi este concentrarea.

Cum se îmbină aceste dimensiuni ale stilului emoţional şi ce rezultă?
Impulsivul este o combinaţie de atenţie lipsită de concentrare şi cu o conştiinţă de sine scăzută. Răbdătorul are o combinaţie de conştiinţă de sine la un nivel ridicat şi sensibilitate mare la context. Ştiind că, atunci când contextul se schimbă, se schimbă şi ate lucruri, asta ajută la creşterea răbdării. În cazul timidului, se observă o lentoare în recuperare, în dimensiunea rezilienţei şi o sensibilitate scăzută la context. Ca rezultat al insensibilităţii la context, timiditatea şi neîncrederea se extind dincolo de contexte care ar putea fi normale. Anxiosul este o combinaţie între a fi încet la recuperare, a avea o perspectivă negativă, a avea niveluri ridicate ale conştiinţei de sine şi a fi lipsit de concentrare, de atenţie. Optimistul este o combinaţie între a fi rapid în recuperare şi a avea o recuperare pozitivă. Iar nefericitul cronic este o combinaţie între a fi încet în recuperare şi a avea o perspectivă negativă, cu rezultatul că acea persoană nu poate menţine emoţii pozitive şi se împotmoleşte în cele negative în urma unor obstacole.

Potrivit lui Davidson Richard şi Bengley Sharon, aceste dimensiuni reflectă proprietăţi şi tipare cerebrale, un sine qua non pentru orice model de comportament şi emoţie umană.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Davidson Richard şi Bengley Sharon - "Creierul şi inteligenţa emoţională"

Te-ar putea interesa şi...

• ·       Plânsul bebeluşului e "conectat" la creierul mamei
• ·       Abuzul în copilărie - efecte inclusiv la maturitate
• ·       Furia, bucuria, tristeţea sau frica - mecanisme de control
• ·       Muzica influenţează atracţia fizică

De ce rezistă tatuajele o veşnicie?

Celulele pielii sunt într-o continuă regenerare, dar, chiar şi aşa, tatuajele rezistă timp de zeci de ani, unele chiar sute sau mii! Iar o cercetare, realizată de francezi, vine cu explicaţii privind felul în care funcţionează acest proces.

Celulele macrofage ale pielii absorb pigmentul, apoi îl eliberează după ce mor, astfel încât celelalte celule să îl absoarbă din nou, iar ciclul continuă la infinit. O dovada în acest sens vine de la... o mumie! Cel mai vechi tatuaj a fost găsit anul acesta pe o mumie egipteană care datează de 5.000 de ani!

Revenind în prezent, un salon de tatuaje din Japonia oferă posibilitatea să îţi faci un astfel de desen... pe inimă! Este nevoie însă de o operaţie, care durează 3 ore. E drept, tatuajul nu se vede, dar pacientul primeşte ca dovadă o fotografie din timpul neobişnuitei intervenţii. Doritorii sunt, majoritatea, îndrăgostiţi care vor să îşi arate iubirea într-un mod aparte.

Pe de altă parte, potrivit unui studiu realizat de sociologi de la Universitatea din Texas, ritualul tatuării pielii ar fi un tip de terapie pentru tinerele care au trecut prin traume emoţionale. Totodată, cercetările au arătat că aceste femei, dispuse să îşi picteze astfel porţiuni de piele, au o mai mare încredere în sine. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi...

• Trăsăturile faciale similare înseamnă trăsături de caracter similare!
• Alegeri de machiaj care te îmbătrânesc cu 10 ani
• Sindromul... călătorului. Sau când emoţiile şi frumuseţea operelor deartă te bagă în spital

Ce spune temperatura mâinilor despre tine şi despre ceilalţi

Nu e doar... poezie în formularea "strângere de mână călduroasă". Iar temperatura nu ţine cont doar de... gradele din termometre.

Psihologul şi specialistul în comportament nonverbal Joseph Messinger corelează temperatura mâinilor cu trăsături de caracter. Aşadar, luaţi aminte atunci când daţi mâna cu cineva. Dacă mâinile sunt reci şi umede, asta sugerează insatisfacţie şi frustrare, spune el. Dacă sunt însă reci şi uscate, aveţi de-a face cu o personalitate de manipulator, egoistă, inflexibilă.

La polul opus se află prsoanele cu mâinile calde şi umede, caracterizate de Messinger drept ospitaliere, plăcute şi disponibile. Iar cei cu mâinile calde şi uscate sunt siguri pe ei, oameni cărora le place să trăiască din plin, pe principiul "Carpe diem!".

Nu trebuie să scoatem însă complet din această discuţie nici căldura... sufletească. Temperatura fizică reprezintă măsura pentru comportamentul pe care îl avem faţă de cei din jur, spun psihologii, iar studiile au arătat că partea de creier responsabilă pentru perceperea căldurii fizice este cea care răspunde şi de căldura sufletească. Specialiştii au explicat rezultatul cercetărilor prin legătura care se creează la nivelul memoriei afective, în momentul în care corpul nostru este încălzit.

Atenție însă! Oamenii de știință de la Universitatea din Aberystwth, din Țara Galilor, au descoperit că printr-o strângere de mână se transmit foarte ușor multe bacterii.

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi...

• Salutul – primul pas într-o discuţie şi un îndemn la comunicare
• Pirma impresie contează, în ce măsură?
• Să vorbim drept despre stângaci

Puterea privirii

Privirea poate fi o "armă" mai puternică decât ne-am imagina, în comunicarea nonverbală. Deşi pare uşor de trecut... cu vederea, este plină de sensuri - şi chiar unele foarte variate.

Există diferenţe chiar în funcţie de natura relaţiei cu persoana cu care interacţionăm. De exemplu, în fața străinilor și în relațiile de afaceri, se obișnuiește ca privirea să fie îndreptată către centrul unui triunghi imaginar care pornește de la nivelul superior al frunții și continuă către fiecare ochi. O încălcare a acestei reguli poate modifica nivelul de formalism al discuției.

Între prieteni sau cunoscuți, de regulă privirea este îndreptata către spațiul dintre ochi și gură. Iar în intimitate, atunci când un bărbat și o femeie doresc să-și exprime atracția, se privesc în ochi. În general, se remarcă o coborâre discretă a privirii, urmată de o revenire rapidă către ochii celuilalt.

Contează nu doar cum privim, ci şi cât durează contactul vizual. Dacă este prelungit sau scurtat chiar și cu doar câteva secunde, în comparație cu uzanțele, trimite un semnal deosebit de puternic. O privire prea insistentă poate fi catalogată drept ostilă, arogantă sau o tentativă de dominare. Iar privirile evazive pot fi interpretate ca semne de rezervă, de teamă sau de lipsă de interes.

Şi trebuie analizată şi poziţia capului! Capul drept, cu o privire sinceră și deschisă, exprimă adesea deschiderea mentală şi încrederea în sine. Privirea deschisă, cu capul înclinat într-o parte trădează interesul cu privire la interlocutor, iar privirea oblică însoțită de riduri verticale pe frunte denotă o atitudine critică, iscoditoare. Privirea de jos în sus denotă anxietate, iar privirea în jos, cu capul ușor înclinat, sugerează dispreț și un aer de superioritate.

Aşadar, urmăriţi cu atenţie şi... privirea celui cu care interacţionaţi!

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Isabelle Duvernois - "Limbajul corpului"

Te-ar putea interesa şi:

Privitul în ochi

Prima impresie, trăsături faciale care contează

Citim feţe de mici

Ce spun pantofii tăi despre tine?

Despre noi, femeile, despre multe dintre noi, pantofii pot spune că suntem foarte... pasionate de cumpărături sau de modă. Mai ales dacă nu mai avem unde să ţinem încălţămintea şi, cu toate acestea, nu ne oprim din "raidurile" prin magazine.

Dacă lăsăm însă excepţiile la o parte sau cazurile aproape... patologice, şi luăm în calcul oameni cu un număr normal de perechi de pantofi şi observăm stilul, putem descoperi anumite trăsături de personalitate despre purtător. Cel puţin asta susţin oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Kansas, care au făcut un studiu pe această temă.

În urma cercetării a ieşit la iveală, de pildă, că persoanele anxioase au tendinţa de a purta pantofi noi sau foarte bine păstraţi, probabil deoarece le pasă prea mult de ce cred ceilalţi despre ele. Pantofii practici şi comozi au... stăpâni consideraţi agreabili, iar indivizii cu personalităţi mai agresive au obiceiul de a purta mai degrabă ghete până la glezne. Iar pantofii mai incomozi par să fie mai des întâlniţi în picioarele oamenilor calmi, poate tocmai pentru că rezistă mai bine atunci când sunt în presiune.

În mod deloc surprinzător, cei care poartă pantofi în culori aprinse sunt mai efervescenţi, își asumă mai multe riscuri și sunt mai extrovertiţi.

Pe de altă parte, persoanele care poartă pantofi cu toc înalt în timp ce fac cumpărături prezintă mai multe probabilităţi de a-şi reduce cheltuielile. De ce? Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Utah, efortul depus pentru menţinerea echilibrului fizic este tradus, la nivel psihic, printr-o perioadă mai mare de gândire privind necesitatea produselor achiziţionate.

Aşadar, dacă aveţi o pornire să mergeţi să cumpăraţi alte câteva perechi de pantofi, doamnelor, mai bine mergeţi... pe tocuri! Pare să fie...  mai economic! 

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: www.time.com 

Mediafax

Te-ar putea interesa şi...

• Cum pui în valoare o față pătrată
• Cum reușesc emoțiile să ne influențeze sănătatea
• De ce sughițăm?
• Ce spune despre tine sportul pe care îl practici