Legătura dintre jocul "Sea Quest Hero" și demență

Ce legătură există între un joc de realitate virtuală și demență? Aparent niciuna, dacă nu vrem să ne lansăm în comentarii malițioase și infantile. Dar, cercetătorii au găsit o conexiune. S-au folosit de un joc de realitate virtuală ca să studieze demența și boala Alzheimer, în vederea găsirii unui tratament.

Jocul cu pricina se numește "Sea Quest Hero" și îndeamnă utilizatorii să străbată labirinturi și să urmărească diverse personaje. Dincolo de acești pași comuni în cadrul unui joc, aplicația are rolul de a stimula activitatea cerebrală printr-o serie de sarcini bazate pe abilitățile de memorare și de orientare, colectând în același timp informații necesare în studiul demenței.

 

 

Rezolvarea sarcinilor din joc necesită utilizarea unor "zone diferite ale creierului". Iar faptul că aceste regiuni diferă în funcție de tipul de demență le permite oamenilor de știință să asocieze ceea ce poate face cineva cu ceea ce se petrece în creier.

Versiunea în realitatea virtuală a jocului le oferă cercetătorilor alte tipuri de informații. "Tehnologia bazată pe căștile de realitate virtuală ajută la monitorizarea direcției în care privește o persoană sau a celei spre care se îndreaptă", a explicat unul dintre cercetători. "Astfel, putem afla dacă oamenii se pierd și modul în care se comportă în acele situații. Fiecare dintre acele experimente ne ajută să colectăm date legate de orientarea în spațiu". Să nu uităm că unul dintre primele simptome ale bolii Alzheimer este slăbirea treptată a capacității de orientare în spațiu.

Doar două minute petrecute în joc generează o cantitate de informații egală cu cinci ore de muncă din partea cercetătorilor în laborator. Și, chiar simpla utilizare a jocului poate ajuta la prevenirea bolii, spun specialiştii. "Un creier care rămâne activ, precum un corp care este menținut în formă, contribuie la reducerea riscului de demență sau la încetinirea ritmului de evoluție a acesteia."

"Sea Quest Hero" este considerat "cel mai important studiu asupra demenței din istorie" și a fost dezvoltat de Deutsche Telekom, Alzheimer's Research din Marea Britanie și oameni de știință din cadrul University College London și University of East Anglia. Versiunea pentru telefon mobil a jocului, care a fost lansată în 2016, a fost deja descărcată de trei milioane de ori în 193 de țări.

Boala Alzheimer - cea mai cunoscută maladie neurodegenerativă - este o tulburare ireversibilă, progresivă a creierului care distruge treptat memoria și capacitatea de gândire și, în final, capacitatea de a duce la bun sfârșit sarcini simple. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, boala Alzheimer ar putea fi cauza a 60-70% dintre cazurile de demență.

La nivel mondial, aproape 50 de milioane de persoane suferă de demență și Alzheimer, conform celor mai recente estimări. Cifra ar putea ajunge la 132 de milioane până în 2050.  

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Agerpres

Revista medicala Lancet

thelancet.com 

Te-ar putea interesa şi:

• Cum reușesc emoțiile să ne influențeze sănătatea
• Instagram și efectele asupra sănătății mintale
• Lipsa de vitamina A favorizează Alzheimerul
• Alzheimerul, o boală perfidă, care aruncă oamenii în uitare

Cum reușesc emoțiile să ne influențeze sănătatea

Organismul nostru știe mai multe decât am crede, iar felul în care gândim și simțim influențează puternic ceea ce se întâmplă în corpul nostru. Cu alte cuvinte, tot ceea ce se petrece în plan mental are efect și în plan fizic, și invers.

Cum funcționează mai exact acest proces?

Robert Ader, psiholog în cadrul Universității Rochester, a făcut, în 1974, o descoperire care a pus pe gânduri lumea medicală. El a ajuns la concluzia că sistemul imunitar poate învăța multe, la fel ca și creierul. Până atunci, se credea că doar creierul și sistemul nervos central pot reacționa la diverse experimente, schimbându-și felul în care se comportă. Descoperirea lui Ader a îndreptat atenția către acele cărări biologice prin care sistemul nervos central comunică cu sistemul imunitar.

 

 

Sistemul imunitar este "creierul trupului", după cum îl denumea specialistul în neurologie Francisco Varela, de la Școala Politehnică din Paris, atunci când definea propriul simț al sinelui pe care îl are trupul. Celulele imunitare circulă în sânge prin întreg corpul și intră în contact cu toate celelalte celule. Pe cele pe care le recunosc le lasă în pace, pe cele pe care nu le recunosc, le atacă. Această reacție ne apără împotriva virușilor, a bacteriilor. Dar, dacă celulele imunitare nu identifică în mod corect o parte dintre celulele trupului, se ajunge la o boală autoimună, cum ar fi alergiile sau lupusul.

Apoi au apărut din ce în ce mai multe studii pe această temă. Iar cercetătorii au descoperit că mesagerii chimici care acționează în cea mai mare măsură atât în creier, cât și în sistemul imunitar, sunt și cei mai numeroși în zonele neurale care reglează emoțiile. Una dintre cele mai puternice dovezi ale faptului că există o cale fizică directă care le permite emoțiilor să aibă un impact asupra sistemului imunitar a venit din partea lui David Felten, coleg de-al lui Robert Ader.

În primă fază, Felten a constatat că emoțiile au un puternic efect asupra sistemului nervos autonom, care reglează totul - de la cantitatea de insulină secretată, până la tensiunea arterială. El găsit un punct de întâlnire a sistemului nervos autonom, care comunică în mod direct cu limfocitele și cu macrofagele, cu celulele sistemului imunitar. Iar în studiile făcute cu microscopul electronic s-au descoperit sinapse la nivelul capetelor nervoase ale sistemului autonom, care pun brusc capăt acestor celule imunitare. Acest punct de contact fizic le permite celulelor nervoase să degaje neurotransmițători care să regleze celulele imunitare. Nimeni nu bănuise până atunci că celulele imunitare ar putea fi țintele mesajelor nervilor. Sistemul nervos nu numai că stabilește legătura cu sistemul imunitar, dar este esențial pentru o funcționare corectă a acestuia din urmă.

Un aspect important privind legătura dintre emoții și sistemul imunitar este influența hormonilor care apar în stare de stres, explică Daniel Goleman, în cartea sa "Inteligența emoțională". Catecolaminele (epinefrinele și norepinefrinele, mult mai cunoscute ca adrenalina și noradrenalina), hidrocortizonul și prolactina, precum și beta-endorfinele naturale și encefalinele apar în momentele de stres. Și fiecare are un puternic impact asupra celulelor imunitare. Când acești hormoni apar în organism, celulele imunitare sunt împiedicate în funcționarea lor.
Iată de ce tot auzim că stresul nu este bun, că ne afectează sănătatea. Stresul reduce rezistența sistemului imunitar, cel puțin temporar, deoarece este prioritară situația imediată, esențială în supraviețuire. Iar dacă stresul este permanent și foarte intens, această suprimare poate deveni de lungă durată.

Disfuncția în relația dintre minte și corp este cunoscută și sub termenul de somatizare. Și, așa cum emoțiile negative pot duce la o afecțiune sau pot accelera evoluția unei boli, pe același principiu se onsideră că emoțiile positive şi optimismul pot influența în bine cursul unei boli.

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi...

 

• Muzica, o soluție împotriva durerii
• Mirosul, emoţiile şi personalitatea - legături surprinzătoare
• Instagram și efectele asupra sănătății mintale
• Ce emoţii transmit culorile folosite de marile companii

Tipuri de râs - de la "Haha" la "Hihi" sau "Hehe"

Râdem de bucurie, râdem nervos, râdem și din complezență, râdem disprețuitor sau răutăcios și putem râde și fals. Nu este însă singura clasificare posibilă a tipurilor de râs. În funcție de vocala dominantă pronunțată, Vera Birkenbihl, directoarea Institutului German de Studii Cerebrale, vorbește despre cinci tipuri sau hohote de râs - "haha", când vocala de bază este "a", "hehe", când predomină "e", "hihi", când se pune accentul pe "i", "hoho" - râsul cu "o", și "huhu", când vocala dominantă este "u". Și fiecare înseamnă altceva, trădează adevărata reacție a persoanei care râde.

 

 

"Haha!"

Acest fel de a râde, sănătos, sincer, cu gura deschisă, este unul pozitiv, contagios și reconfortant. Totodată, este cel care ajută la eliberarea tensiunilor psihice, un adevărat medicament natural pentru minte și corp.

"Hehe!"

Deja ne face să ridicăm din sprâncene un astfel de hohot de râs. Este mai degrabă malițios, disprețuitor și nu declanșează reacții prea plăcute. Am putea spune și că aruncă o mască veselă peste o atitudine răutăcioasă ori amenințătoare.

"Hihi!"

Această chicoteală pare mai curând involuntară, ne dă senzația că "autorul" face totuși eforturi să se abțină, să-și înfrâneze hohotele de râs. Acest tip de râs denotă o bucurie infantilă, ușor răutăcioasă, vinovată, dar și reținută.

"Hoho!"

Este un semnal că s-a petrecut ceva neașteptat, indică surpriza, dar este încărcat cu o doză de neîncredere, încă neîmpărtășită. Dar, atenție, este un râs oarecum forțat, care nu destinde, ci mai mult tensionează.

"Huhu!"

E drept, este mai rar întâlnit, și chiar este mai bine așa, deoarece poartă o  încărcătură sarcastică şi are un ton lugubru, nicidecum vesel. Mai degrabă, este o parodie de râs, care indică sau ascunde spaima, sperietura.

Dincolo de această clasificare, să nu uităm de minunatele beneficii ale râsului. Râsul are capacitatea de a scădea presiunea arterială până la valoarea normală, elimină hormonii stresului din organism și crește elasticitatea masei musculare. De asemenea, ajută la oxigenarea sângelui.

Totodată, râsul declanșează producerea de endorfine și previne și combate depresia. În plus, stimulează și producția de anticorpi.

Uimitoare sunt și rezultatele studiilor clinice realizate pe bolnavii de diabet. Două ședinte a câte 10 minute de râs pe zi au avut efecte spectaculoase - pacienții nu doar că și-au redus glicemia, dar au și reușit să o stabilizeze pe perioade lungi.

Așadar, mereu avem motive... serioase să râdem mult și din toată inima.

Articol de Alma B

Face Keys România

 

Te-ar putea interesa şi...

• Muzica, o soluție împotriva durerii
• Și emoticoanele au... două tăișuri
• 10 ponturi pentru o viaţă mai fericită
• Fericirea are gust de vanilie