Ce spune biroul tău despre tine și munca ta

"Este un haos pe biroul meu, sunt foarte dezordonat!", "Este ca în farmacie la mine!" sau "Este totul pus la punct, ca într-o bibliotecă municipală". Sunt doar câteva dintre afirmațiile pe care le fac unii atunci când vorbesc despre locul în care muncesc sau... se scuză, în cazul celor care "nu au niciodată timp".

Potrivit unui studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din Minnesota, un birou dezordonat îți va aduce mai multe beneficii la începutul proiectului de care te ocupi, iar unul ordonat te va ajuta să îl finalizezi. Cercetarea a arătat că un mediu în care toate sunt puse alandala încurajează creativitatea și ideile neconvenționale, în timp ce un birou în care toate sunt la linie stimulează concentrarea și disciplina.

Dar, ce faci când nu ești doar tu cu tine în biroul respectiv și proiectul de care te ocupi presupune interacțiuni cu diverși oameni?

Etalarea puterii, a autorității și a rangului poate fi o componentă esențială a strategiei nonverbale menite să îți impresioneze partenerul de discuție sau de negociere ori potențialul client sau investitor. Expertul în comunicare Carol Kinsey Goman își sfătuiește clienții să își privească biroul ca pe un simbol al prestigiului personal și organizațional. Adică să inspire putere, statut de lider, mai ales dacă vorbim despre un manager care relaționează cu un alt manager.

Situația se schimbă însă în interiorul companiei. Dacă îți dorești să ai un mediu propice colaborării, ideal este să îl amenajezi astfel încât să sugerezi asta. Nu lăsa interlocutorul de cealaltă parte a biroului. Este mai bine să pui scaunul vizitatorului pe partea laterală sau să ai în încăperea respectivă un loc dedicat unor astfel de întâlniri. De exemplu, scaune de mărimi și forme egale, amplasate în jurul unei mese, pentru a sugera egalitatea, cooperarea și lipsa formalității.

Într-un studiu din anii '60, psihologul Robert Zajonc, de la Universitatea din Michigan, a demonstrat în urma unui studiu legătura subconștientă dintre familiaritate și preferințe. Cu alte cuvinte, cu cât angajații participă la mai multe festivități, team-building-uri sau evenimente în cadrul companiei, cu atât se vor apropia mai mult și vor colabora și mai bine pe plan profesional. Pentru un om de afaceri, asta se traduce în succesul firmei și, implicit, productivitate și profit.

Nici metodele tradiţionale de corelare a personalităţii cu trăsăturile faciale nu au ocolit acest subiect. Deşi fără studii temeinice care să verifice această informaţie, şi bazându-se mai degrabă pe studii empirice şi observaţii, încă din cele mai vechi timpuri fizionomiştii susţin că există diferenţe fizice între cei predispuşi la ordine şi cei înclinaţi către... haos. De exemplu, cei cu dinţii mari şi neordonaţi au tendinţa de a avea un mod de gândire foarte ordonat, dar sunt în general dezordonaţi în mediul în care îşi desfăşoară activitatea (la birou). Cei cu dinţii mici şi aliniaţi menţin ordinea în jurul lor, dar nu sunt foarte organizaţi în gândire, fiind uşor distraşi de orice se întâmplă în jur.

Oricât de drag ne-ar fi biroul pe care am reușit să îl decorăm după bunul plac, să nu neglijăm nici sănătatea! Cine lucrează zilnic la birou trebuie să stea cel puțin două ore în picioare în timpul programului - este sfatul unui grup de experți care a realizat un studiu pe această temă pentru o agenție guvernamentală britanică din domeniul sănătății. Așadar, pauze dese și - de ce nu - o plimbare în pauza de masă de la prânz, o vizită la sală după serviciu sau o tură de alergare ori plimbare în ritm susținut prin parc.

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi...

ü  Fitness până la imprimantă - anual, "ardem" o săptămână din viaţă cu acest sport!

ü  Pledoarie pentru weekend-ul de 3 zile

ü  Homo-smartphonicus

ü  Cariera – între succes, prejudecăţi şi viaţă de familie

Instagram și efectele asupra sănătății mintale

Rețelele de socializare au intrat deja în rutina noastră zilnică. Ne verificăm contul de Facebook, Snapchat sau Instagram imediat ce ne-am trezit, la cafea, în pauza de masă, la serviciu, chiar și în ședință, în trafic, la semafor, în metrou. Practic, suntem mereu... conectați. În aceste condiții, se tot scrie și se tot vorbește despre avantaje și dezavantaje. 

Dacă generația care are peste 30 de ani și-a început "cariera" pe astfel de rețele abia acum câțiva ani, iată că tinerii care vin din urmă au o activitate mult mai intensă. În era tehnologiei, majoritatea bebelușilor își fac debutul în social media la doar o oră de la naștere, potrivit unui studiu. Mai mult de două treimi dintre ei apar online în cel mult 57 de minute de la marele eveniment. 

Apoi, odată ce bebelușii devin adolescenți, își fac propriile conturi pe retețelele sociale, unde postează... și postează... și postează... Care sunt însă efectele?

Nu se vorbește numai de bine... De pildă, un studiu recent clasifică Instagram drept platforma cu cele mai negative efecte asupra sănătății mintale a tinerilor. În primle luni ale acestui an, Public Health Royal Society şi organizaţia de caritate Young Health Movement au realizat un sondaj pe un eşantion de 1,500 de tineri cu vârste între 14 şi 24 de ani și au urmărit obiceiurile acestora în social media. Tinerii au fost rugaţi să acorde un punctaj fiecărui site şi să aprecieze ce impact are acesta asupra a 14 probleme de sănătate şi stare de spirit, precum anxietate, depresie, singurătate, somn şi FoMo ("Fear of Missing Out", adică "frica de a rata ceva"). 

În baza notelor acordate de respondenţi, Instagram a fost declarată reţeaua de socializare cu cel mai negativ efect asupra sănătăţii. S-a descoperit că afectează dramatic modul în care tinerii percep imaginea aspectului fizic,  măreşte teama de a rata ceva şi, de asemenea, are un efect nociv asupra somnului. Platforma a înregistrat scoruri pozitive în cadrul întrebărilor despre libertatea de exprimare, identitatea de sine şi construirea comunităţii. 

Snapchat s-a clasat pe locul al doilea, pe a treia poziție - Facebook, iar pe 4 şi 5 s-au aflat Twitter şi YouTube. 

Părerile sunt totuși împărțite. Un alt studiu - realizat de cercetători de la Unitersitatea Drexel, din Philadelphia - a scos la iveală că Instagram este un... loc în care mulţi îşi tratează depresia. Au fost analizate 800 de postări, extrase din peste 95.000 de imagini cu tagul "depresie". Iar concluzia oamenilor de știință este că Instagram poate fi un mediu util celor care se confruntă cu boli psihice, deoarece aici oamenii "vorbesc" despre ce îi macină prin imagini sau mesaje codate și nu se simt foarte expuși. Mai mult, primesc sprijin!

Aproximativ 40% din astfel de postări au generat feedback-uri de susţinere și mesaje pozitive, depăşindu-le considerabil pe cele negative. Să nu uităm însă că Instagram are un instrument de prevenire a suicidului, ce permite utilizatorilor să semnaleze postări care trădează gânduri extreme. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: dailymail.co.uk

Mediafax

instyle.com

Te-ar putea interesa şi...

ü  De ce tresărim în somn?

ü  Creierul se micșorează în timpul somnului, dar nu vă speriaţi!

ü  Curiozităţi despre ochi

ü  Spune-mi cum te îmbraci, ca să îţi spun ce personalitate ai

Și modul în care oferi cartea de vizită este o... carte de vizită!

Cartea de vizită este deja, și la noi, de ani de zile, un "must have", atunci când vine vorba de întâlniri de afaceri, în special. Și este un instrument de comunicare, tocmai de aceea trebuie să fie concisă, să prezinte clar sigla companiei și detaliile legate de nume, numar de telefon și adresă de mail. Contează însă și designul, pentru a crea din start o imagine puternică - atenție însă! - una pozitivă. Așadar, nu o împopoțonați peste măsură!

În ceea ce privește următorul pas la acest capitol, schimbul de cărți de vizită capătă valențe uneori... ritualice, în funcție de cultură, după cum notează Carol Kinsey Goman, expert în limbajul corpului, în cartea sa "Limbajul secret al succesului". După modelul "de prin lume adunate", autorul prezintă câteva opinii ale unor specialiști în comunicare, din diferite țări.

Mark Wright (UK) - editorul www.simply-communicate.com, revistă online citită de 15.000 de specialiști în comunicare internă din toată lumea - "Mulți britanici nu au sau nu folosesc cărți de vizită, întrucât ne bizuim pe încrederea reciprocă ("cuvântul e sfânt"). De obicei, când cineva înmânează o carte de vizită, pixul trece iute la atac, actualizând titlul, adresa de e-mail sau numărul de telefon, însoțit de următoarele vorbe: "aveam de gând să o refac de secole"."

Paulo Soares (Brazilia) - specialist cu experiență vastă în comunicarea de afaceri -  "După ce schimbăm cărțile de vizită, obișnuim să le punem pe masa de ședințe, ca să reținem numele partenerilor de discuție".

Helen (China): "Chinezii dăruiesc cărțile de vizită cu ambele mâini. Uneori fac o plecăciune, ținând cartea de vizită deasupra capului, în semn de respect. Când ți se oferă o carte de vizită, uită-te întotdeauna la ea și mulțumește din priviri. Pune-o apoi cu grijă în portvizit sau împreună cu documentele de afaceri."

Judette Coward-Puglisi (Trinidad și Tobago) - directorul unei firme de comunicare strategice, cu o rețea globală de clienți - "În cadrul întâlnirilor formale, așteptăm ca un reprezentant de rang superior să scoată cartea de vizită. De regulă, suntem politicoși și ne manifestăm interesul uitându-ne la cartea respectivă de vizită." 

Jenniffer Frahm (Australia) - directorul unei stațiuni retrase, destinate celor care vor să facă schimbări în afaceri și în carieră - "În Australia, schimbul de cărți de vizită este rezervat relațiilor speciale. Nu prea avem încredere în cel care împarte în stânga și în dreapta și îl suspectăm mereu de afaceri necurate. Dacă primești replica: "Ah, nu am cartea nouă la mine, sunt încă la tipografie" înseamnă că l-ai făcut pe australian să devină agitat și că acesta caută să o întindă cât mai repede de acolo."

Roberto Islas (Mexic) - director de finanțe internaționale private al HSBC Private Bank - "De regulă, le oferim când strângem mâna partenerului. Oamenii se uită la ele, iar dacă întâlnirea este formală, le țin pe masă. Dacă vă aflați într-un restaurant, le bagi în buzunar."

Silvia Cambie (Germania) - expertă în comunicarea de afaceri și jurnalistă - "Cărțile de vizită sunt extrem de importante, mai ales în deschiderea întâlnirii. Germanii obișnuiesc să verifice funcția și poziția ocupată în cadrul companiei. Un italian s-a prezentat la întâlnire fără carte de vizită (lucru obișnuit în cultura sa), iar colegilor mei germani nu le-a venit să creadă." 

Priya Sarma (Emiratele Arabe Unite) - director de comunicare la Unilever - "Cărțile de vizită sunt oferite în mod formal, la începutul întâlnirii, cu rol de prezentare. Înmânarea lor nu presupune niciun ritual sau procedură."

Kazuhiro Amemiya (Japonia) - fondatorul unei companii care le oferă directorilor de comunicare strategii de comunicare - "Schimbul cărților de vizită este văzut drept cea mai importantă parte a întâlnirii (începătorii învață tehnica potrivită, e ca un ritual). Gestul presupune un grad sporit de politețe. Oferim și primim cărțile de vizită cu ambele mâini și cu o scurtă plecăciune. Înmânează cartea de vizită cu fața în sus, pentru a nu-l obliga pe celălalt s-o întoarcă."

Sujit Patil (India) - are aproape 14 ani de experiență în toate domeniile comunicării în afaceri - "La fel ca mai toți indienii, m-aș simți jignit dacă mi-ar lua cineva cartea de vizită și ar vârî-o în buzunar fără să o citească. La o primă întâlnire formală, mulți profesioniști oferă și primesc cărțile de vizită cu ambele mâini, înclinându-se instinctiv. Titlurile și ierarhiile au greutate în mediul corporatist indian, așa că ia-ți răgazul să citești cartea de vizită și să mulțumești înainte să o pui în buzunar sau în geantă. Îmi plac oamenii care trec pe spatele cărții contextul, date de referință, data întâlnirii etc. Acest gest îmi sugerează în plan nonverbal că interlocutorul meu e dornic să continue relația de afceri."

Saada Ibrahim Mufuruki (Tanzania) - directorul general al M&M Communications LTD., una dintre principalele agenții de comunicații din Tanzania - "De regulă, cartea de vizită face înconjurul mesei sau participantul merge de la om la om și înmânează personal o carte de vizită."

Laine Santana (Filipine) - directorul de comunicare corporatistă al HSBC Asia-Pacific, responsabilă cu managementul știrilor și cu departamentul relații investitori pe regiunea respectivă - "În Filipine, obișnuim să înmânăm cartea de vizită cu ambele mâini. Cel care primește cartea va mulțumi și va încuviința din cap, apoi își va lua răgazul să citească datele, înainte să o pună în buzunar sau pe masă, ca reper, mai ales în cazul întâlnirilor cu mai mulți participanți."

În România, nu facem plecăciuni. Ne rezumăm la o strângere de mână, la o scurtă discuție politicoasă, privim interlocutorul în ochi atunci când oferim cartea de vizită și ne oprim cu privirea măcar câteva secunde peste cartea lui de vizită, atunci când o primim. Este nepoliticos să o punem pur și simplu în buzunar, fără să îi acordăm un minim de atenție.

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi...                                                                                                    

ü  Locul la masă şi poziţia în comunicare

ü  Buzele vorbesc despre tine fără să spui nimic

ü  De ce să investeşti în tine?

ü  Facebook – agentul de vânzări al firmelor

Nu haina îl face pe om, dar curiozităţile despre modă nu sunt de ici, de colo

Sigur aţi observat: cămăşile bărbăteşti au nasturii pe partea dreaptă, iar cele de damă pe partea stângă. V-aţi întrebat însă de ce? Ei bine, în spate există... istorie!

În Europa, primii nasturi cu rol funcţional au apărut în secolul al XIII-lea, într-o perioadă în care doar femeile cu stare îşi puteau permite să poarte cămăşi. Doamnele aveau însă servitoare, care le ajutau să se îmbrace, aşa că nasturii erau poziţionaţi în aşa fel încât să le fie lor mai uşor să încheie cămaşa, adică pe partea stângă.

Bărbaţii în schimb se descurcau singuri, aşa că nasturii au fost cusuţi pe partea dreaptă. În plus, Chloe Chapin - istoric de modă, care a urmat un doctorat în acest domeniu la Universitatea Harvard - a declarat că stilul ar putea avea legătură şi cu armata. Dacă domnii ar fi avut un pistol ascuns în cămaşă, era mai uşor să ajungă la el cu mâna dominantă - dreapta. După alţi cercetători, conexiunea ar fi cu modul în care bărbaţii şi-au purtau săbiile.

Pe de altă parte, Napoleon a ordonat să fie cusuţi nasturi de cupru pe mânecile uniformelor militare, pentru ca soldaţii să nu-şi mai şteargă nasul cu mâneca.

Poate vă întrebaţi şi ce e cu năstureii care împodobesc jeanşii, mai exact acele nituri, ce par inutile. Este vorba de rezistenţă. Sunt poziţionate exact în zonele care pot fi rupte cel mai ușor din cauza tensiunii și mișcării și ajută la menținerea materialului.

Nu sunt de neglijat nici culorile. În Evul Mediu, statutul social al unei persoane era reprezentat de culoarea ţinutelor purtate. Nobilii aveau haine roşii, ţăranii maro şi gri, iar negustorii şi alţi... agenţi economici, să le spunem, - verzi. Iar în Roma Antică, articolele vestimentare de culoare mov erau exclusiv rezervate împăraţilor şi magistraţilor. Şi tot în Roma Antică, a apărut şi primul shopping-mall cu haine!

Iar la capitolul "ciudăţenii"... de vară - aşa, de sezon - în 1907, în Boston, o femeie a fost arestată după ce a purtat un costum de baie întreg, mulat, la plajă. Şi, poate nu vă vine să credeţi, dar soldaţii ruşi au început să poarte şoseste abia în 2007. Înainte, pur şi simplu îşi înfăşurau diverse materiale textile în jurul picioarelor.

Şi, ca să ajungem şi în era tehnologiei, există şi pantofi cu GPS. Sistemul este activat prin lovirea de trei ori a tocurilor!

Articol de Alma B

Face Keys România

Te-ar putea interesa şi...

ü  Rujul - un cocktail din gândăcei, ceară şi substanţe de la ovine

ü  Frumuseţea, prin ochii privitorului de selfie-uri

ü  Spune-mi cum te îmbraci, ca să îţi spun ce personalitate ai

ü  Operații estetice care te lasă... mască!

Bebelușii, captivați de fețe încă din burta mamei

Uimitori sunt bebelușii, acești pui de oameni care - odată cu venirea lor pe lume - îți răstoarnă, la modul frumos, întregul univers. Sunt fascinanți, dar și fascinați de tot ceea ce descoperă în jurul lor. Și sunt curioși, se pare, încă dinainte de a se naște.

Încă din pântecele mamei, fetusul reacționează la forme care seamănă cu fețe, după cum au descoperit oamenii de știință englezi, în urma unui studiu recent, privind dezvoltarea percepției vizuale și a cogniției la copiii din pântec. Cercetătorii au proiectat lumină prin peretele uterin al unor femei însărcinate și au constatat că pruncii de 34 de săptămâni își întorc mai des capul când umbrele și formele seamănă cu o față.

Oamenii de știință au analizat reacțiile a 39 de fetuși la proiecții de lumină care semănau cu fețe normale sau răsturnate și au observat că bebelușii erau mai degrabă atrași să urmărească acele chipuri cu orientare normală. Totodată, au ajuns la concluzia că bebelușii au suficientă lumină în burta mamei astfel încât experiențele vizuale încep încă dinainte de naștere.

Deși existau de câțiva ani unele teorii similare, nu au putut fi verificate, din cauza limitării din punct de vedere al tehnologiei. Acum însă, datorită tehnicii 4D, cu ultrasunete, cercetătorii au putut să testeze și să analizeze aceste idei.

Așadar, cei mici ne surprind din nou! Nu vin pe lume chiar atât de neștiutori cum am crede, iar procesul lor de învățare nu începe odată ce au ajuns în brațele noastre. Când se întâlnesc cu noi, au deja... o parte din teme făcute.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: sciencedaily.com

Te-ar putea interesa şi...

ü  Despre expresiile faciale, încă din viaţa uterină

ü  Până la 30 de ani, tot căpătăm experienţă în a recunoaşte chipuri

ü  Desenele animate şi influenţa lor în dezvoltarea copiilor

De ce tresărim în somn?

Nu e deloc plăcut să te zdruncini din toate încheieturile, imediat după ce ai aţipit, şi să fii... alungat din cel mai dulce somn. Pentru unii se lasă chiar şi cu o căzătură la propriu această tresărire atât de sâcâitoare. Şi nu e vorba despre echilibru fragil. Atunci?

Iată ce spun oamenii de ştiinţă. În primul rând, nu ni se întâmplă numai nouă.

Aproximativ 70% dintre pământeni trăiesc senzaţia de „cădere în gol" cel puţin o dată în viaţă, potrivit unui studiu realizat de Clinica Mayo.

Cu ce avem de-a face, de fapt? Tresăririle nocturne sunt denumite medical mioclonii hipnagogice sau spasme hipnagogice şi se presupune că reprezintă o interpretare cerebrală eronată a semnalelor secundare relaxării musculare.

Deşi motivul din spatele acestui fenomen nu este clar, perspectivele evoluţioniste sugerează că ne permite, la fel ca strămoşilor noştri, să verificăm încă o dată mediul din jurul nostru, dar şi să ne asigurăm că este propice somnului. De exemplu, muşchii primatelor râmân încordaţi, ele fiind obişnuite să doarmă în copaci. Prin urmare, relaxându-ne, avem impresia că ne prăbuşim şi tresărim, pentru că încercâm să oprim această cădere din pom.

O altă teorie sugerează că spasmul hipnagogic este efectul relaxării sistemului nostru psihologic, o explozie finală a energiei din timpul zilei. Dar, deşi în majoritatea cazurilor este un fenomen normal, pe termen lung poate provoca totuşi o formă de insomnie.

Cum am putea evita această experienţă care ne ţine în... priză chiar şi în somn? Să reducem din cantitatea de cafea, să evităm exerciţiile fizice seara şi să ne ferim de stres. De asemenea, aceste stări pot fi induse şi de stimuli externi, cum ar fi o sursă de lumină sau de sunet. Pe de altă parte, cercetările nutriţioniştilor au scos la iveală că deficienţa de magneziu, calciu şi fier poate creşte riscul apariţiei acestui fenomen.

În final, avem şi un pont - tot de la oamenii de ştiinţă. Cei care le permit companionilor necuvântători să doarmă alături de ei în pat se odihnesc mai bine şi se simt "mai apăraţi şi mai în siguranţă" pe timpul nopţii. Să nu uităm însă că un alt studiu a dezvăluit că animalele de companie pot să le transmită stăpânilor o serie de afecţiuni, precum tuberculoză, conjunctivită felină şi toxiinfecţii alimentare.

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Mediafax.ro

dailymail.co.uk

Te-ar putea interesa şi...

ü  Gesturi... cu dus și întors

ü  Să căscăm ochii la... semnificația căscatului

ü  Onicofagia sau rosul unghiilor - de la tic la problemă medicală

ü  Despre atractivitate şi... apogeul ei

Locul la masă și poziția în comunicare

Stăm, de multe ori, pe gânduri, înaintea unei întâlniri şi ne întrebăm care ar fi cel mai potrivit loc să ne aşezăm. Dacă ţinem să fim atenţi şi la comunicarea nonverbală, nu doar la discursul rostit, atunci avem de luat o decizie importantă. Locul la masă şi poziţia sau rolul în comunicare sunt în strânsă legătură. Să vedem locul-cheie, în funcţie de obiectivul reuniunii şi de rolul pe care îl aveţi.

Pentru cooperare şi egalitate, cea mai bună soluție este să vă așezați, împreună cu partenerii de discuţie, în jurul unei mese rotunde, deoarece toată lumea va fi la acelaşi nivel. Din aceste considerente, este folosită în general, masa rotundă, atunci când vine vorba de diplomaţie şi dezbateri despre pace. Nu degeaba există şi expresia "ne vedem la o masă rotundă", adică la o reuniune unde toată lumea este pe aceeaşi poziţie.

Şeful însă, cel care îşi doreşte să inspire autoritate, trebuie să se aşeze în capul mesei. Este locul liderului de grup, care doreşte să impună un stil tradiţional de putere.

Iar când este vorba despre o confruntare sau despre o competiţie, varianta optimă este să staţi faţă în faţă cu adversarul.

La un workshop ori la o conferinţă sau seminar, trainerul trebuie poftit în schimb la mijlocul mesei, între elevi. De acolo, poate să coordoneze mult mai uşor discuţiile, să asculte părerile tuturor, să ofere răspunsuri şi să primească feedback. În plus, pare şi mai aproape de ceilalţi.

Dacă ţinta este să lucraţi bine cu cineva şi să ajungeţi la un punct comun, atunci indicat ar fi să vă aşezaţi umăr la umăr, pe aceeaşi parte a mesei. Tonya Reiman - autoarea cărţii "Limbajul trupului" - vine cu un sfat: "încercaţi să staţi în dreapta interlocutorului", îl va face să vă vadă ca pe o persoană de încredere şi vă veţi bucura de un succes mai mare în negociere.

Pentru seducţie, persuasiune sau pur şi simplu conversaţie schimbăm... foaia, dar şi locul, desigur. Este recomandat să staţi la un unghi de 90 de grade faţă de partenerul de discuţie, adică dumneavoastră pe o latură a mesei, cealaltă persoana pe latura imediat următoare. Este o poziţie confortabilă şi deloc restrictivă.

De ce să negăm? Regăsim multe dintre aceste "repartiţii" şi la mesele tradiţionale în familie, cu tatăl sau bunicul sau unchiul în capul mesei - "şeful de trib" - şi doamna casei umăr la umăr, în dreapta lui, sau toate rubedeniile reunite în jurul mesei rotunde.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursă: Tonya Reiman - "Limbajul trupului"

Te-ar putea interesa şi...

ü  Ce spunde despre tine poziţia în care dormi

ü  Omul de lângă tine

ü  Jumătate de secundă, de atât e nevoie să decizi dacă ai sau nu încredere în cineva

Cum să “maschezi” plictiseala

4 strategii ca să pari interesat în timpul unei întâlniri plictisitoare.

Eşti la o întâlnire de afaceri sau la una... din obligaţie? Deja ai început să baţi din picior, să îţi frămânţi degetele, să te joci cu părul, cu pixul, cu ceasul etc.? E semn clar că te-ai plictisit de moarte. Dar, nu trebuie să laşi să se vadă asta? Atunci, să ştii că există soluţii.

-Înclină capul spre dreapta! Gestul este unul de supunere şi sugerează că eşti interesat de ceea ce se vorbeşte şi că asculţi. Un studiu recent a demonstrat că, atunci când înclinăm capul spre dreapta, oamenii au impresia că suntem mai oneşti, iar atunci când îl înclinăm spre stânga părem mai atrăgători.

-Zâmbeşte ocazional spre interlocutor! Gestul "îndulceşte" considerabil situaţia.

-Continuă să clipeşti! Când ne plictisim, avem tendinţa să privim fix ca să dăm impresia că suntem interesaţi. Clipeşte de aproximativ 15 ori pe minut - este frecvenţa la care oamenii nu par plictisiţi. Ascultătorii pe care i-ai "pierdut" clipesc de 5-10 ori pe minut.

-Aprobă din cap şi schimbă-ţi poziţia corpului! Dacă te mai mişti din când în când pe scaun, te vei trezi... la realitate şi îţi vei recăpăta atenţia, chiar dacă, uneori, doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Tonya Reiman - "Limbajul trupului"

Te-ar putea interesa şi..

ü  8 mituri despre minciuna

ü  Să-i citim pe mincinoşi

ü  Adevărul despre minciună – creierul se obişnuieşte în timp cu ea

ü  Botoxul şterge nu doar ridurile ci şi emoţiile

ü  Tu ştii când minte copilul tău?

Poşeta - rol strategic în comunicare

Noi, femeile, avem o pasiune pentru poşete. Cele mai multe dintre noi. Însă nici reginele nu fac excepţie de la regulă. Iar Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii face chiar istorie la acest capitol. Mereu îmbrăcată impecabil, are şi sute de genţi asortate ţinutelor sale. Dar, nu vă gândiţi că rolul poşetei este acelaşi ca pentru noi, doamnele - să fie burduşite cu te miri ce fleacuri, de la oglinjoare, farduri, chei şi până la suzeta de rezervă a celui mic, minionul preferat al fetiţei sau ochelarii de soare ai soţului, care te roagă "să îi ţii şi lui ceva".

 

În cazul reginei, poşeta are rol... strategic! Suverana are întotdeauna o geantă atunci când iese în public, iar la evenimente cei care o însoţesc sunt şi cu ochii pe ea, şi cu ochii pe geantă. De ce? Pentru că este o cale subtilă de comunicare, una bine pusă la punct.

Dacă regina îşi mută poşeta dintr-o mână în alta înseamnă că trebuie ca cineva din echipa ei să intervină politicos şi să o "salveze" dintr-o conversaţie. Dacă lasă în schimb poşeta pe podea dă de înţeles că nu îi place discuţia pe care o are la cină şi vrea să se retragă. Iar în cazul în care pune geanta pe masă, îşi doreşte ca evenimentul să se încheie în următoarele 5 minute. Alarma... se dă însă atunci când îşi roteşte verigheta pe deget. E semn că trebuie să se retragă imediat.

Regina Elisabeta a II-a preferă genţile făcute pe comandă, cu toarte mai lungi, ca să nu o incomodeze atunci când dă mâna cu cineva. De aproximativ o jumătate de secol, colaborează cu brandul de lux Launer. Încă de când acesta i-a făcut cadou o poşetă în 1968, Regina a ales să menţină colabrarea. Un model semnat de această firmă costă - atenţie! - peste 1.650 de lire sterline!

În ceea ce o priveşte pe soţia prinţului William, ducesa de Cambridge, aceasta preferă să poarte un plic pentru e evita strângerile de mână.

Pentru cele mai multe dintre noi, poşeta rămâne însă un accesoriu şi o variantă - de ce să nu recunoaştem - de... bagaj!  

Articol de Alma B

Face Keys România

 

Te-ar putea interesa şi...

ü  Rujul - un cocktail din gândăcei, ceară şi substanţe de la ovine

ü  Cariera – între succes, prejudecăţi şi viaţă de familie

ü  Oglindă, oglinjoară, am o problemă... cerebrală?

ü  Curiozități despre noi, oamenii

Gesturi... cu dus și întors

Că tot începe perioada vacanțelor, poate nu știați, dar fiecare destinație are, pe lângă obiceiurile ei, și gesturile ei - care pot fi cu totul diferite față de ceea ce credeați.

Grecia este una dintre cele mai populare destinaţii în care românii merg în concediu. Iar grecii sunt prietenoși și săritori. Dar, dacă vă ajută și vreți să le mulțumiți, nu arătați degetul mare. Reacția va fi total opusă celei așteptate. În Grecia, și parțial în Australia, în zonele în care există comunități mari de greci, ridicarea degetului mare este... o insultă. Este un gest asemănător ridicării degetului mijlociu!

Nu ridicați însă nici palma, cu degetele răsfirate! Este o altă faimoasă ofensă - moutza, ce vine din vechiul obicei bizantin de a plimba infractorii înlănțuiți pe străzi, unde localnicii încercau să îi nimerească în față cu gunoaie și pământ.

Nu vă bazaţi prea mult nici pe celebrul V, de la victorie. În Grecia şi în Marea Britanie, poziţia palmei are o importanţă crucială. În Grecia, există o versiune miniaturală a moutzei în care se folosesc doar arătătorul şi degetul mijlociu, restul degetelor fiind strânse, iar palma îndreptată spre exterior. De aceea, grecii ţin palma spre interior. Însă, aşa puteţi jigni foarte uşor un britanic! 

Aşadar, şi cultura joacă un rol extrem de important în comunicarea nonverbală.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Peter Collett - "Cartea gesturilor"

Te-ar putea interesa şi...

ü  Ce spune despre tine sportul pe care îl practici

ü  Efectul Pinocchio în cazul mincinoşilor

ü  Fumatul ca ritual de curtare şi sprijin în comunicare

ü  Semnătura ne trădează