Fitness până la imprimantă - anual, "ardem" o săptămână din viaţă cu acest sport!

În fiecare zi, la birou, facem mişcare, fără să vrem neapărat asta. Nu că ar fi vreun aspect negativ aici, dar este o latură surprinzătoare la care mulţi dintre noi probabil că nu ne-am gândit decât în treacăt, atunci când aveam febră musculară de la sală ori de la vreo nuntă sau o incursiune în club şi ne cam deranja procesul de  ridicare... a foilor printate.

Ei bine, românii se deplasează, în medie, 263 de metri, în fiecare zi, ca să ia documente tipărite de la imprimantă. Nu pare mult, dar - anual - fiecare angajat de la noi din ţară pierde mai mult de o săptămână de lucru, din cauza problemelor provocate de sistemele și echipamentele IT.

Deja vă gândeaţi şi la calculul caloriilor arse? Nu sunt atât de multe încât să facă vreo diferenţă notabilă la cântar, dar aceste drumuri scad productivitatea şi înseamnă timp irosit. Dacă vreţi totuşi să măsuraţi şi efortul, aflaţi că, în total, distanța parcursă în fiecare an pentru... fitnessul până la imprimantă ajunge la 58 de kilometri, iar rezultatul este echivalent cu participarea la 1,3 maratoane, notează autorii cercetării.

Studiul a fost realizat la comanda Epson Europe, în intervalul octombrie 2016 - ianuarie 2017, pe un eșantion de 2.400 de angajați din 14 țări din Europa, Orientul Mijlociu și Africa.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Privitul fotografiilor cu pui drăgălaşi de animale sporeşte capacitatea de concentrare la serviciu

Staţi ore în şir cu ochii în calculator, la birou, iar uneori simţiţi că vă fuge mintea în altă parte? O scurtă "incursiune" pe facebook, unde wall-ul e plin de poze cu pisicuţe şi căţeluşi, vă poate ajuta mai mult decât aţi crede. Câţiva cercetători de la Universitatea din Hiroshima, din Japonia, au făcut un studiu în acest sens şi au constatat că această activitate sporeşte concentrarea, atunci când sarcinile de serviciu ne solicită mai multă atenţie.

Oamenii de știință au formulat atunci ipoteza că persoanele care se uită la fotografii cu pui de animale manifestă mai multă atenție: este un comportament natural care face, de exemplu, ca oamenii să se poarte cu multă atenție cu bebelușii. Un studiu anterior demonstrase deja că persoanele care se uită la fotografii cu pui de animale se concentrează mai bine când au de făcut lucruri ce țin de îndemânare (jocul 'Doctorul Maboul', de exemplu) decât cele care nu s-au uitat la astfel de poze.

Pe de alt parte, nu ar fi deloc nepotrivit să ascultaţi nişte muzică. De Mozart, de exemplu. Potrivit unui alt studiu, realizat de cercetători de la Universitatea Sapienza, din Roma, s-a observat o creştere a activităţii cerebrale asociate memoriei, înţelegerii şi rezolvării problemelor, la cei care au făcut asta. Atenţie însă ce arii alegeţi. Rezultatele au apărut după ce a fost ascultată "L`allegro con spirito" din Sonata pentru două piane în D major K448, de Mozart.

"O caracteristică a muzicii lui Mozart este repetarea frecventă a liniei melodice. Astfel, sunt eliminate elementele de surpriză care ar putea distrage atenţia ascultătorului de la logica muzicii. Fiecare element melodic este rezolvat într-un mod care confirmă aşteptările ascultătorului", afirmă cercetătorii.

De asemenea, un alt studiu, publicat în 1993, a relevat că muzica lui Mozart poate îmbunătăţi, pentru scurt timp, raţionamentul spaţial.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Mediafax

Ce spune despre tine sportul pe care îl practici

În primul rând, dacă faci sport eşti un om disciplinat, care are grijă de sănătatea lui, dar şi de siluetă. Mai departe, preferinţele variază şi... trădează. Trădează trăsături de personalitate, potrivit unui studiu realizat în Marea Britanie, pe 2.000 de adulţi.

Astfel, bicicliştii sunt stabili emoţional, relaxaţi şi calmi, şi nu se lasă afectaţi de depresie, dar sunt... materialişti. Persoanele cărora le place să alerge sunt extrovertite, iubesc să fie în centrul atenţiei şi ascultă muzică alertă şi veselă. Iar cei care preferă bazinul se simt ca peştii în apă şi atunci când vine vorba de flirt şi relaţii. Înotătorii sunt cei mai buni amanţi, sunt foarte ordonaţi, se implică în acţiuni caritabile, tind să fie cei mai fericiţi şi obţin această stare destul de uşor.

În schimb, persoanele care adoră să meargă foarte mult îşi doresc mai degrabă să fie singure, sunt empatice şi se implică în acţiuni caritabile, dar nu vor să atragă atenţia asupra lor. Practicanţii de yoga sunt foarte agreabili şi se pot pune cu uşurinţă în locul altcuiva, ceea ce le oferă un grad mare de empatie.

Cei care merg regulat la sala de fitness sunt extrovertiţi şi stabili emoţional. În plus, se identifică drept unii dintre cei mai fericiţi şi uşor de mulţumit.

Pe de altă parte, în funcţie de destinaţia de vacanţă, persoanele care preferă muntele sunt mai introvertite, iar cele care aleg marea sunt extrovertite.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Mediafax

Râsul, "clinchetul" personalităţii

Avem fiecare momente când râdem - cum spune românul - cu poftă, din tot sufletul, când râdem timid, când râdem cu lacrimi... Fiecare tip de hohote, fiecare stil merge însă mult mai departe de bucurie şi de fericire sau de o glumă ori comedie spumoasă. Poate fi o cheie spre personalitatea... celui amuzat.

O companie britanică, ce produce sortimente de cidru cu pere, a comandat un studiu pe această temă. Iar rezultatele sunt surprinzătoare.

Râsul inconfundabil, contagios, care îi molipseşte şi pe cei din jur poate fi perceput ca o dorinţă a persoanei respective de a se face remarcată şi ca un semn de vanitate. Totuşi, dacă este sincer şi natural, cel în cauză este considerat amuzant, sociabil şi cu picioarele pe pământ.

Cei care... scot un "cloncănit" uşor şi controlat, ţin mâna în faţa gurii, mijesc ochii şi le tremură uşor umerii - ca în cazul unei fetiţe încurcate - sunt timizi sau vor să pară bine crescuţi şi să respecte normele de bună creştere.

Râsul de "căpcăun", cu gura larg deschisă, sunete zgomotoase şi plesnituri cu palmele peste coapse arată că respectivul vrea să facă remarcat, adică ascultat şi admirat.

Dacă atunci când râdeţi emiteţi o şuierătură, ca şi cum v-aţi abţine, e semn că sunteţi discret, dar şi obişnuit - de la serviciu - să rămâneţi tăcut.

Vă forţaţi să râdeţi? Sunetul şi mişcarea gurii sunt prezente, dar partea superioară a feţei rămâne neutră? "Asta sugerează că râsul este o formă de obligaţie, fie de politeţe, fie pentru a atrage atenţia, fie pentru a determina publicul să râdă", afirmă autorii studiului. Reprezintă totuşi - de ce să nu recunoaştem - o stratagemă utilă pentru a nu irita un şef care a spus un banc neinspirat.

Dincolo de aceste aspecte cu... personalitate, s-a demonstrat că râsul alungă stresul, stimulează circulaţia sangvină, relaxează muşchii, întăreşte sistemul imunitar şi alină durerea.

Râsul în hohote, în compania prietenilor, diminuează senzaţia de durere, datorită unor molecule opiacee, care "inundă" creierul. Un sfert de oră este de ajuns pentru a creşte cu aproximativ 10% toleranţa la durere, au anunţat autorii unui studiu britanic. Iar cei americani au constatat că râsul stimulează memoria de scurtă durată, mai ales în cazul persoanelor în vârstă.

În plus, doamnelor, domnişoarelor, este indicat şi în curele de slăbire. O oră de râs în hohote ajută la arderea aceluiaşi număr de calorii ca şi ridicarea greutăţilor timp de 30 de minute, potrivit cercetătorilor din Marea Britanie.

Să nu uităm nici de... liftingul natural! Râsul pune în mişcare 15 muşchi faciali, păstrând astfel supleţea şi strălucirea tenului.

Aşadar, poftă bună la... râs cu poftă!

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Mediafax

dailymail.co.uk

De ce strănutăm când ne uităm la soare sau atunci când intensitatea luminii creşte deodată

Sigur aţi păţit, măcar o dată, să strănutaţi pe plaja, atunci când vă uitaţi spre cer, la soare, ori atunci când ieşiti din sala de cinema şi daţi de lumina puternică a neoanelor din mall sau - de ce nu - când vi se aprinde în faţă bliţul unui aparat foto. "De ce?" Aceasta e întrebarea.

Este un aspect care i-a atras atenţia şi lui Aristotel. Şi el a cercetat... misterul - desigur, povestea cu soarele.

Răspunsul vine însă de la oamenii de ştiinţă din zilele noastre. În urma unui studiu realizat de cercetători din Statele Unite, s-a constatat că este vorba despre reflex fotic (PSR) sau - şi mai complicat - sindromul ACHOO (Autosomal Dominant Compelling Helio-Ophthalmic Outburst).

Principala ipoteză sustine că sindromul cu pricina ar putea fi cauzat de o eroare minoră în nervul trigemen - un nerv mixt (motor şi senzitiv) - unul dintre cei mai mari nervi cranieni. Acesta este şi unul dintre principalii nervi ai feţei şi se întinde de la creier până în faţa urechii. Ramurile nervului trigemen controlează senzaţiile tactile şi pe cele dureroase de la nivelul creierului la faţă, de la dinţi la gură, muşchii folosiţi pentru masticaţie, producţia de salivă şi cea lacrimală.

Lumina puternică produce contracţia pupilelor, şi - cum zona respectivă este puternic inervată - semnalul poate fi transmis accidental şi către nas şi stimulează producţia de mucus. Mesajul este interpretat greşit de creier, care crede că este un iritant şi provoacă senzaţia de strănut.

Această - să-i spunem... - problemă, adică reflexul fotic, afectează aproximativ o treime din populaţie.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: iflscience.com

Unde găsim fericirea?

Nu doar că natura ne linişteşte şi ne induce o stare de bine, dar şi documentarele despre natură reprezintă o doză... neaşteptată de fericire!

Potrivit unui studiu internațional realizat de BBC Earth și Universitatea Berkeley din California, şi publicat luna aceasta, aceste filme au un impact direct asupra stării de spirit și asupra bunăstării oamenilor.

În proiect au fost implicaţi peste 7.500 de participanți din țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Singapore, India, Africa de Sud și Australia. Echipa de cercetători a lucrat şi cu un start-up specializat în recunoașterea emoțiilor, şi s-a folosit de o tehnologie de ultimă oră de cartografiere și recunoaștere facială pentru a înțelege cum răspund spectatorii la imaginile video. Participanții care au vizionat fragmente din documentarul Planet Earth II au prezentat creșteri semnificative ale unor sentimente precum admirație, uluire, uimire, curiozitate, dorință de explorare, bucurie și entuziasm, mulțumire, relaxare, liniște, distracție și râs și reduceri însemnate ale sentimentelor precum nervozitate, anxietate sau frică, stres și suprasolicitare, supărare și irascibilitate, oboseală, extenuare și energie scăzută.

Rezultatele au demonstrat că, în mare parte, femeile au experimentat o gamă mai largă de sentimente decât bărbații. În cazul lor, procentul a fost cu 35% mai ridicat. 

În paralel cu acest studiu global, au fost cercetate peste 150 de studii științifice, care au abordat relația dintre emoție și natură și care au concluzionat că accesul la natură, atât fizic cât și prin intermediul secvențelor filmate, poate ajuta oamenii să treacă mai ușor peste stresul cotidian. Conexiunea cu natura are multiple efecte pozitive asupra comportamentului uman, printre care atenție sporită, concentrare și performanță cognitivă și reducerea stresului.

Cu un deceniu în urmă, Planet Earth a inspirat un număr fără precedent de oameni în lumea întreagă şi a câştigat o audiență globală de peste jumătate de miliard de oameni. Planet Earth II a fost lansat în Marea Britanie în noiembrie anul trecut și a înregistrat a doua cea mai mare audiență de televiziune în 2016, devenind cel mai de succes documentar despre natură din ultimii 15 ani. Filmul a fost lansat recent și în România.

Şi, că tot a venit vorba de ţara noastră, România ocupă locul 86 în topul celor mai fericite state din lume, potrivit Raportului Mondial al Fericirii pe 2015, realizat cu sprijinul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Din cele 158 de state incluse în clasament, pe primele zece poziţii sunt, în ordine, Elveţia, Islanda, Danemarca, Norvegia, Canada, Finlanda, Olanda, Suedia, Noua Zeelandă şi Australia. La polul opus, cele mai nefericite sunt Togo, Burundi, Siria, Benin, Rwanda, Afganistan, Burkina Faso, Coasta de Fildeş, Guineea şi Ciad.

Să nu uităm, banii nu aduc fericirea. Și nu e doar o vorbă din popor. Conform unui studiu realizat de Şcoala de Studii Economice de la Londra, nefericirea oamenilor nu are origini... economice, vine mai degrabă din probleme de sănătate fizică şi dificultăţi în relațiile cu ceilalți - partener de viață, familie sau colegi. În date concrete, eliminarea depresiei şi a anxietăţii ar reduce nefericirea cu 20%, în timp ce eliminarea sărăciei - doar cu 5%!

„Prima condiţie pentru a fi fericit este să n-ai timp să te gândeşti la nefericire." (George Bernard Shaw)

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Agerpres

Mediafax 

Creierul se micșorează în timpul somnului, dar nu vă speriaţi!

Şi creierul are nevoie de relaxare, iar când dormim funcționează ca o baterie care se încarcă. Cercetătorii au descoperit că sinapsele - conexiunile dintre neuroni - se micșorează cu aproape 20% în timpul somnului. Se odihnesc și se pregătesc pentru o nouă zi, când vor deveni mai puternice și capabile să primească noi informații.

Fără această resetare, cunoscută sub denumirea de "homeostază sinaptică", sinapsele s-ar putea supraîncărca și "arde", ca o priză electrică la care sunt conectate prea multe aparate electrocasnice, spun oamenii de știință.

Aristotel a sugerat că somnul este regenerativ, o perioadă de înlocuire și reconstrucție a ceea ce corpul a consumat în timpul zilei. Iar ştiința modernă susține această idee. Cercetătorii au identificat seturi de gene asociate cu regenerarea și metabolismul, care se declanșează numai în timpul nopții.

Sinapsele se întăresc constant sau se măresc pe parcursul zilei, pe măsură ce creierul absoarbe noi experiențe. Dar această întărire a sinapselor nu poate dura la nesfârșit, pentru că ele ar putea deveni suprasaturate.

Dr. Chiara Cirelli și colegul ei, dr. Giulio Tononi, de la Universitatea din Wisconsin, au folosit o nouă formă de microscopie a electronilor, care le permite să observe schimbările minuscule de dimensiune în sinapsele microscopice la nivel nanometric, în creierele șoarecilor. Şi au constatat că doar câteva ore de somn au dus la o descreștere medie cu 18% a mărimii sinapselor. Dr. Cirelli susține că una dintre descoperirile interesante este că această micșorare s-a produs în circa 80% din sinapse, dar le-a ocolit pe cele mai mari. Acestea ar putea fi asociate cu amintirile cele mai importante și cele mai stabile, conexiuni pe care creierul nu dorește să le piardă, au speculat cercetătorii. "Modul în care creierul decide ce conexiuni sinaptice să micșoreze este însă un alt mister", a apreciat Cirelli.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Sezonul divorţurilor, ediţia de primăvară-vară

Veştile neplăcute nu vin niciodată atunci când te aştepţi. Şi nici finalul căsniciei. Unele luni par însă mai "bogate" în mariaje încheiate sau, din punctul de vedere al optimistului, de ce nu, noi începuturi. Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Washington, martie și august sunt lunile în care se înregistrează cele mai multe cereri de divorț. 

Specialiştii au folosit date din statul Washington, din perioada 2001-2015, şi au constatat că separările apar în general după vacanţa de iarnă sau cea de vară, răgaz în care cuplurile îşi acordă, cel mai probabil, "încă o şansă". "Oamenii au de la vacanțe așteptări mari, chiar dacă au fost dezamăgiți în anii anteriori. Aceste perioade ale anului dau posibilitatea unui nou început, a unei tranziții spre o nouă etapă, ca un cerc de optimism", spune Julie Brines, unul din autorii studiului.

Dar, aceleași vacanțe sunt perioade stresante pentru soţi. Aşteaptă mult de la momentele petrecute în familie, şi mulţi ajung să fie dezamăgiţi. Drept urmare, au tendința să își formuleze cererile de divorț în luna martie - la câteva luni după vacanța de Crăciun, timp necesar pentru a pune ordine în lucruri și a căpăta curaj. După vacanța de vară, căsniciile se încheie cel mai adesea în august, deoarece partenerii vor să rezolve situația înainte de începerea anului școlar, ca să nu îi tulbure prea mult pe copii.

În ceea ce priveşte perioada necesară foştilor soţi să îşi revină după despărţire, aceasta este de 18 luni, conform unui alt studiu, realizat tot de americani. Iar când vine vorba de terminarea unei relaţii care nu implică şi certificat de căsătorie, este nevoie de 6 ori mai puţin timp - adică aproape 3 luni (11 săptămâni).

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Agerpres

Mediafax

Zâmbetul Mona Lisei

"Mona Lisa" sau "Gioconda", faimoasa lucrare a lui Leonardo Da Vinco, este privită, de secole, ca un simbol al misterului emoţiilor. La o primă vedere, modelul celebrului pictor pare că zâmbeşte cald, apoi zâmbetul devine o grimasă, ca în final să denote tristeţe. Tocmai de aceea, a fost, de-a lungul anilor, subiect de studii şi dezbateri.

Iată că acum concluziile celei mai recente investigaţii pe această temă arată că Mona Lisa ar fi o persoană fericită şi că, de fapt, zâmbeşte. Cercetarea a fost realizată de o echipă de neurologi din Germania, care a chestionat mai mulţi participanţi, rugaţi să analizeze expresia facială a Giocondei.

Juergen Kornmeier, expert în neuroştiinţă la Universitatea Freiburg din Germania, şi echipa sa au folosit o copie alb-negru a tabloului din secolul al XVI-lea, pe care a modificat-o pentru a genera opt stadii - de la fericire la tristeţe. Apoi imaginile au fost arătate celor 12 participanţi, de 30 de ori, iar ei au fost nevoiţi să le catalogheze. "Descrierile făcute de istoricii de artă ne-au determinat să credem că originalul era cel ambiguu. În schimb, spre mirarea noastră, am descoperit că originalul lui Da Vinci era perceput drept fericire", a precizat Kornmeier.

Un alt rezultat al studiului dă de înţeles că oamenii s-au identificat mai uşor cu Mona Lisa "mulţumită", decât cu variantele de tristeţe. "Asta arată că oamenii pot avea o uşoară preferinţă pentru fericire", a mai spus expertul.

Pe de altă parte, în 2015, o echipă de cercetători din Marea Britanie, de la Universităţile Sheffield Hallam şi Sanderland, a analizat o altă operă de artă realizată de Leonardo Da Vinci şi a descoperit că pictorul renascentist s-ar fi folosit de o iluzie optică pentru a înşela vederea periferică a privitorului.

Oamenii de ştiinţă au examinat "La Bella Principessa", realizată de Da Vinci înainte să finalizeze Mona Lisa, la sfârşitul secolului al XV-lea şi - afirmă ei - au descoperit secretul lui privind "un zâmbet ce nu poate fi descifrat". Savanţii britanici declară că, printr-o modalitate specifică de combinare a culorilor, forma gurii femeii din tablou pare să se modifice în funcţie de unghiul din care este privită. Tehnica se numeşte "sfumato" şi poate fi observată atât în portretul "Mona Lisa", cât şi în "La Bella Principessa". Atunci când este privită direct, linia gurii femeii din tablou este orientată în jos. Când ochii privitorului se îndreaptă apoi în alte direcţii, să analizeze şi alte trăsături ale portretului, colţurile gurii acesteia par că urmează o linie ascendentă şi creează un zâmbet ce poate fi observat doar indirect, din lateral, la fel ca în cazul Mona Lisei.

Potrivit celei mai vehiculate teorii, modelul din Gioconda este Lisa Gherardini, o tânără născută în 1479 în Florenţa, într-o familie modestă. S-a măritat la vârsta de 16 ani cu un negustor de pânzeturi, iar în 1503 bărbatul i-a cerut lui Leonardo Da Vinci să îi picteze soţia. Atunci când a început să picteze tabloul, artistul avea 51 de ani, iar Lisa 24.

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: dailymail.co.uk

Curiozităţi despre ochi

Să privim, aşadar, lung... către ochi! Nu degeaba se spune că "te piezi în ochii persoanei iubite". Atunci când te uiţi la cel care ţi-a furat inima, pupila se dilată cu până la 45%! Totuşi, când el sau ea te priveşte cruciş, parcă situaţia nu mai pare chiar... limpede. Maiaşii credeau însă că oamenii cu strabism erau atrăgători şi făceau eforturi să se asigure că vor avea copii cu strabism!

Din capitolul "mituri", piraţii nu aveau un ochi acoperit doar ca semn de vitejie după o luptă crâncenă, ci mai degrabă să se poată adapta mai repede atât luminii puternice de pe punte, cât şi întunericului din interiorul navei.

Ochii chiar fac parte din categoria "cei mai". Amprentele conţin 40 de caractere unice, iar irisul are 256 de astfel de caractere. Tocmai de aceea se foloseşte scanarea retinei în luarea măsurilor de securitate. Mai mult, muşchii oculari sunt cei mai rapizi şi activi din corp - oamenii clipesc de mai bine de 14.000 de ori pe zi. Ochiul este şi al doilea cel mai complex organ din corp, după creier. În plus, lentila naturală a ochiului - cristalinul - este mai rapidă decât obiectivele foto. Ochii pot distinge aproximativ 10 milioane de nuanţe, iar rezoluţia imaginilor pe care le vedem este de 576 de megapixeli, faţă de 10 cât are un aparat foto semiprofesional. Acuitatea vizuală a bebeluşilor este însă extrem de scăzută - de 5-10% din cea a adulţilor.

Ochii folosesc 65% din energia creierului nostru, mai mult decât orice altă parte a corpului. Iar 80% din informaţiile pe care le primim în viaţă vin prin intermediul lor. Pe de altă parte, diagnosticul de schizofrenie poate fi pus cu o acurateţe de 98,3% în urma unui simplu control oftalmologic. Dar şi diabetul poate fi depistat într-un mod similar.

Când vine vorba de culoare, doar 1% din populaţia lumii are ochi negri, iar 2% dintre pământeni se mândresc cu ochii lor verzi.

Articol de Alma B

Face Keys România

La mulţi ani, femeie!

La mulţi ani pentru că eşti, pentru că strâmbi din nas şi cauţi perfecţiune, pentru că eşti frumoasă, pentru că eşti sensibilă, pentru că eşti minunată, pentru că eşti elegantă şi inteligentă, pentru că îţi place să vorbeşti şi eşti comunicativă, pentru că ştii să faci lumea să fie la picioarele tale.

Cu toate calităţile, tabieturile şi... nazurile tale, eşti fascinantă. Reuşeşti să impresionezi, să frângi şi să repari inimi, să legi suflete pe viaţă, să dai viaţă! Şi câtă viaţă, şi nu doar la nivel metaforic! De exemplu, o femeie poate naşte 35 de copii de-a lungul vieţii sale. Şi, cu cât o femeie locuieşte mai aproape de ecuator, cu atât este mai mare probabilitatea de a aduce pe lume o fetiţă. Cu siguranţă nu acesta este motivul, dar pe glob trăiesc mai multe femei decât bărbaţi.

 În medie, o femeie petrece 120 de ore pe an uitându-se în oglindă, ceea ce înseamnă aproximativ 5 zile pe an, după cum arată cercetările. Dar câţi nu privesc apoi înspre doamna cochetă? Lumea este apoi mai frumoasă, nu-i aşa? E drept, în tot acest proces care presupune cosmetică şi machiaj, EA face şi... sacrificii. Ştiai că, de-a lungul vieţii sale, mănâncă 2-3 kilograme de ruj?

 Să nu uităm de sensibilitatea ei. Nu e deloc străină de lacrimi şi plânge între 30 şi 64 de ori pe an - de bucurie, de tristeţe ori de nervi, în timp ce domnii doar între 6 şi 17 ori. Ei - mamei, surorii, iubitei, prietenei - nu îi lipseşte însă nici energia. Are din plin şi uneori pare că poate muta şi munţii din loc! Doar şi "motorul" vieţii ei este unul puternic! În caz că nu ştiai, inimile femeilor bat mai repede decât ale bărbaţilor. Poate şi de aceea, ELE îi întrec pe EI când vine vorba de sporovăit. Potrivit studiilor, în timp ce un bărbat spune, în medie, 7.000 de cuvinte pe zi, o femeie ajunge la 20.000! Desigur, nu era niciun secret că femeia vorbeşte mai mult. Iar când strigi o femeie, ea va avea tendinţa de a-ţi răspunde întorcându-şi capul. Bărbatul, în schimb, îşi va întoarce tot corpul.

 Şi se întoarce cu siguranţă şi când trece pe lângă el o femeie frumoasă, elegantă. Din capitolul "curiozităţi", o femeie a purtat tocuri pentru prima dată în anii 1.600, dar nu ca să fie mai înaltă, ci să pară mai... masculină. Şi, că tot a venit vorba despre pantofi - "boala" femeilor - o doamnă sau domnişoară are mai mult de 25 de perechi de încălţăminte - cizme, pantofi, săndăluţe, papuci etc. Şi nu, aici nu intră şi şosetele!

 Nu trecem cu vederea nici mintea ei ascuţită. Cele mai mari două IQ-uri care s-au înregistrat vreodată în cadrul unui test standard le-au aparţinut femeilor. Iar Marie Curie este singura reprezentantă a sexului frumos care a câştigat vreodată două premii Nobel, unul în fizică şi unul în chimie, pentru studiul radioactivităţii. Jane Addams este prima femeie care a obţinut Premiul Nobel pentru Pace, în 1931. Iar primul roman al lumii - "Povestea lui Genji" - a fost scris în Japonia, în jurul anului 1.000, de o femeie - Murasaki Shikibu.

La mulţi ani, femeie!

Articol de Alma B

Face Keys România

Pledoarie pentru weekend-ul de 3 zile

Weekend-ul ar trebui să dureze trei zile. S-a demonstrat ştiinţific! Luni abia aşteptăm să vină marţi, pentru că miercuri ştim deja că mai sunt două zile până la weekend. Joi, bate la uşă weekend-ul, iar vineri ne simţim deja liberi.

Oameni de știință nu contestă deloc visul de a avea un weekend mai lung. Din contră! Au arătat - prin cercetări medicale, ale somnului, cognitive și psihologice - că o săptămână de lucru mai scurtă ar trebui să fie obicei și nu excepție, ca în cazul zilelor de sărbătoare sau de concediu.

Care ar fi avantajele unui weekend de trei zile? Şi asta dincolo de distracţie şi relaxare?

Primul beneficiar este sănătatea, deoarece inima este prima victimă după ore multe de lucru. Medicii tot semnalează acest aspect de câteva decenii. Potrivit unei ample analize privind legătura dintre bolile cardiace şi munca în exces (şi realizate pe 600.000 de bărbați și femei din America, Europa și Australia), oamenii care lucrează peste 55 de ore pe săptămână prezintă un risc cu 33% mai mare să sufere un AVC decât cei care muncesc sub 40 de ore săptămânal.

O altă constatare a fost că riscurile unei boli de inimă sunt mai mari în rândul persoanelor cu venituri mai mici. Diabetul de tip 2 afectează cu 30% mai mult muncitorii și lucrătorii manuali cu un program lung de lucru decât pe cei care fac aceeași muncă, dar stau la serviciu mai puțin de 40 de ore pe săptămână.

Să nu uităm şi de somn şi odihnă. Cine muncește mai puțin doarme mai mult. În plus, se trezeşte mai ușor și cu mintea mai limpede.

Un alt aspect demonstrat științific - datorită weekend-urilor de trei zile (sau de două zile cu o zi în cursul săptămânii), salariații rezolvă sarcinile de serviciu mai eficient. Cei care petrec prea mult timp la muncă sunt epuizați și ajung să fie adevărate bombe cu efect întârziat. Lipsiți de energie, le este mai greu să interpreteze emoțiile celor din anturajul lor şi ajung să nu îşi mai dea seama dacă un coleg este "mulțumit" sau "supărat", cu toate necazurile care decurg din aceste confuzii. Oboseala poate provoca și mai multe certuri cu apropiații, situații neplăcute atât în familie, cât și în mediul profesional.

Ultimul argument - care a convins până și angajatorii - este că oamenii sunt mai eficienți la serviciu dacă lucrează mai puțin. Este paradoxul unei săptămâni mai scurte sau al unui weekend mai lung.

Nici asta nu este o informaţie nouă. În secolul al XIX-lea, când sindicatele au cerut ca salariații să nu lucreze mai mult de zece ore pe zi (și apoi opt), conducerile uzinelor au fost surprinse să constate că producția a crescut și că numărul accidentelor de muncă a scăzut.

Aşadar, să nu ne pierdem speranţa.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Ce spune despre tine poziţia în care dormi

Ce mai contează în ce poziţie dormim, atâta timp cât ne odihnim şi ne relaxăm, am spune mulţi dintre noi. Oamenii de ştiinţă citesc însă printre rânduri şi atunci când vine vorba despre poziţia pe care o avem în somn şi află detalii despre tipul de personalitate, dar şi despre relaţia cu partenerul.

De exemplu, persoanele care dorm în poziţia fetus - preferată în general de femei - par dure, dar sunt sensibile. Iar cele care dorm pe partea stângă a patului sunt mai creative. Cei care aţipesc cu faţa în jos şi braţele întinse în lateral sunt, de obicei, exuberanţi, nonconformişti şi tind să nu aibă control asupra vieţii lor. Cine se odihneşte stând pe spate, cu ambele mâini pe lângă corp, este, de regulă, liniştit şi rezervat. Iar cei care stau întinşi pe o parte sunt sociabili şi curioşi.

Din punct de vedere medical, dormitul pe burtă este benefic pentru digestie, în timp ce dormitul pe spate sau pe o parte poate provoca probleme de respiraţie, cum ar fi sforăitul.

Şi distanţa dintre parteneri în timpul somnului oferă indicii interesante - arată cât de fericit este cineva în relaţie. Conform unui studiu, care a cuprins 100 de adulţi din Scoţia, majoritatea partenerilor dintr-un cuplu (42%) dorm spate în spate, iar 31% în aceeaşi direcţie. Doar 4% dintre cei intervievaţi au spus că se aşează în pat faţă în faţă. Extrovertiţii tind să stea mai apropiaţi, iar 86% dintre cei care păstrează o distanţă de doar 2 cm unul de celălalt au declarat că sunt fericiţi. În schimb, cei între care rămân 76 cm distanţă sunt nemulţumiţi în relaţia lor de cuplu.

Un alt studiu, care a inclus 300 de adulţi, a dezvăluit că partea dreaptă este partea... proastă a patului. Peste 25% dintre cei care dorm pe stânga au o viziune mult mai optimistă despre viaţă, iar 66% consideră că sunt mai calmi în situaţii de criză.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Mediafax

Cafea cu... personalitate

Cum bei cafeaua? Neagră? Cu zahăr? Cu lapte? Fiecare ingredient adăugat trădează câte ceva despre personalitatea ta.

Un doctor în psihologie - Ramani Durvasula - a făcut un studiu pe 1.000 de băutori de cafea și a evaluat mai multe tipuri de personalităţi şi de trăsături psihologice: introvertiţi, extrovertiţi, răbdători, perfecţionişti, entuziaşti, circumspecţi, sensibili, cutezători etc.

Astfel, consumatorii de cafea neagră au fost descrişi ca oameni direcţi, cărora le plac lucrurile simple, pot fi tăcuţi, supărăcioşi şi rigizi.

O persoana obsesivă și domninantă preferă cafeaua cu multă spumă, cum ar fi cappuccino, iar cel care are în față o cană cu cafea cu lapte face tot posibilul să îi mulțumească pe cei din jurul său, îi place să se întreacă în a-i ajuta pe ceilalţi, dar nu prea are grijă de propria persoană, arată cercetarea.

Băutorii de cafea instant sunt mai degrabă delăsători, comozi și le place să amâne lucrurile.

Iar la capitolul... "dulcegării", cei care pun frișcă în cafea sunt consideraţi oameni cu sufletul mereu tânăr sau... nişte copii mai mari care şi-au păstrat gusturile şi sensibilităţile specifice celor mici. Nu iau întotdeauna cele mai bune decizii şi pot fi nechibzuiţi.

Cei cărora le place cafeaua decofeinizată, cu multă spumă, au tendinţa de a fi obsesivi, dominanţi şi foarte atenţi la detalii.

În studiul descris în cartea doctorului Durvasula "Eşti ceea ce mănânci: Schimbă-ţi atitudinea faţă de mâncare, schimbă-ţi viaţa", oamenii au fost puşi în faţa unor situaţii comune ce au inclus statul la coadă şi planificarea unor petreceri. Participanţii erau rugaţi să aleagă dintr-o varietate de scenarii, apoi au fost întrebaţi dacă beau cafea şi ce comandă de obicei. Darvasula a arătat că, în ciuda materialului interesant adunat în timpul studiului, "nu este nicio deosebire între caracterizarea făcută pe baza cafelei comandate şi cea făcută pe baza semnelor astrologice".

Dincolo de aceste "ponturi" pe care ni le dă în legătură cu personalitatea umană, să nu uităm că această licoare ne oferă multora un puseu de energie dimineața, și mai are și alte câteva beneficii. Potrivit unei alte cercetări, realizate de oameni de știință de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, s-a constatat că substanţa activă din cafea - cofeina - stimulează memoria vizuală. De asemenea, crește nivelul de atenție și stimulează metabolismul. Ca peste tot însă, atenție - excesele dăunează!

Articol de Alma B

FaceKeys România

Sursa: Mediafax