Operații estetice care te lasă... mască!

Că operațiile estetice sunt la modă nu mai este niciun secret - ba o cupă mai mare la sutien, ba buze mai voluptoase, ba un nas cu o formă anume. Nici acesta nu este însă un capitol lipsit de... ciudățenii! 

Aşadar, pentru ce fel de modificări credeți că mai apelează oamenii la bisturiu, în ziua de azi? Nu o să vă vină să credeți, dar, în condițiile în care doar 20 la sută din populație se bucură de gropițe în obraji, cei care nu au fost înzestrați cu această trăsătură, considerată de mulți adorabilă, merg la medicul estetician să îi ajute.  Intervenția durează aproximativ o jumătate de oră şi costă în jur de o mie de euro. Apoi, în câteva zile, noul zâmbet cuceritor este gata... să facă "victime"! 

În Coreea de Sud, în schimb, femeile merg la cabinetul specialistului să îşi ridice... colțurile gurii, ca să pară mai zâmbărețe! 

Nici domnii nu se feresc de un look nou, eventual mai impunător, daca se poate. În timp ce mulți se bărbieresc cu simț de răspundere, alții au aderat la trendul lumber-sexual, cu barbă bogată. Sunt însă şi unii care vor... implant de mustață. Astfel de proceduri sunt frecvente, de câțiva ani, în Turcia, unde există medici renumiți pentru transplanturile de păr. Esteticienii au... adaptat acum oferta la cerere! Pentru o asemenea transformare, pacienții plătesc câteva mii de dolari şi stau, la propriu, la mâna medicului, aproximativ 5 ore. Apoi, în 6 luni, se pot mândri cu un look complet nou. 

În rândul japonzilor, altele sunt dorințele! Se poate merge mult mai departe de... mustață. Într-o cultură din care nu lipsesc superstițiile, nu poate fi dat deoparte cititul în palmă. Şi, în ideea că vor reuşi să îşi schimbe destinul, mulți merg la clinicile de chirurgie estetică să le fie modificate.... liniile din palmă! Într-un sfert de oră, problema este rezolvata, iar recuperarea este una de scurtă durată - câteva zile. 

În aceste condiții, nu ar trebui să mai mire pe nimeni că, în Asia, femeile vor operații de mărire a... ochilor! 

Şi sunt şi oameni în lumea largă care dau bani greu să fie la înălțime. Plătesc zeci de mii de euro, pentru operații de lungire a picioarelor. 

Frenezia privind operațiile estetice este cea mai răspândită printre americani. Potrivit unui studiu realizat de Societatea Internațională de Medicină Estetică, în 2014 au fost realizate peste 20 de milioane de intervenții în întreaga lume, iar majoritatea pacienților - 86 la sută - erau femei. Primul loc era ocupat de Statele Unite, cu 20 la sută din totalul procedurilor. În Europa, fruntaşă era Germania, cu 500.000 de intervenții, urmată de Franța, cu 400.000. 

România nu s-a mai aflat într-un astfel de clasament din 2011, când era pe locul 25, pe plan mondial. Piața de chirurgie estetică din țara noastră depăşeşte însă anual 70 de milioane de euro. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Cum poate şcoala să îi ajute pe “copiii tăcuţi”

Mulţi copii sunt înspăimântaţi atunci când trebuie să vorbească în public sau în faţa colegilor. Şi asta nu pentru că nu au nimic interesant de spus, sau pentru că sunt neatenţi ori pentru că nu ştiu răspunsul. Ci doar pentru că unii copii sunt tăcuţi. În recomandările sau evaluările făcute adesea de dascăli sunt folosite expresii ca “trebuie să vorbească mai mult, să fie mai comunicativ” sau “copilul dumneavoastră este prea tăcut, inactiv, neatent, etc”. Puţini sunt cei care nu îi forţează pe copii să facă lucruri împotriva firii lor, să nu îi facă să se simtă presaţi.

În cartea sa de succes “Tăcerea: puterea introvertiţilor într-o lume care nu se poate opri din vorbit”, Susan Cain vorbeşte tocmai despre acest fenomen. Cartea sa stă la baza unui grup de studiu din New York, SUA, format din peste 60 de oameni implicaţi în educaţia copiilor, care funcţionează sub denumirea de Institutul verii tăcute (Quiet Summer Institute). Această şcoală funcţionează după o curiculă dezvoltată de Heidi Kasevich, iar scopul principal al institutului este să ajute copii introvertiţi prin creşterea gradului de conştientizare al profesorilor.

În lumea de azi, copiilor li se cere să fie carismatici şi extrovertiţi, iar profesorii, chiar dacă o fac inconştient, au tendinţa de a acorda mai multă atenţie copiilor mai gălăgioşi. Ei scapă însă din vedere, sau poate nici nu ştiu, că extrovertiţii acţionează şi vorbesc în urma unei analize sumare a situaţiei şi a datelor, pe când introvertiţii vor acţiuna mereu în urma unei analize profunde, iar când vor deschide gura o vor face pentru a rosti lucruri trecute de mai multe ori prin filtrul gândirii.

Deşi timiditatea este specifică oamenilor în anii copilariei, nu toţi avem acelaşi grad de timiditate şi nu toţi îl pastrăm întreaga viaţă. Nu este suficient ca profesorii să ţină sub observaţie copii timizi, ci trebuie să se şi gândească, să încerce să înţeleagă de ce sunt tăcuţi.

Trăsăturile de personalitate pot fi o explicaţie pentru introvertismul copiilor, dar la fel de bine o explicaţie plauzibilă poate fi că acel copil a fost oprit în mod constant, sau că a văzut la alţii cum sunt opriţi din a face diverse lucruri, iar acum trăieşte cu ideea anticipativă că va păţi la fel.

Efectele acestor acţiuni sau acumularea de frustrări în anii copilăriei sunt vizibile şi oarecum cuantificabile. Până la vârsta pubertăţii, maxilarul inferior (mandibula) este un os relativ moale, ce poate fi uşor deformat de acţiunile musculare asupra lui. În funcţie de tipul şi intensitatea frustrărilor, mandibula capătă diferite forme care pot fi interpretate şi care, dacă nu se intervine, vor forma trăsături de personalitate ulterioare. Frustrările acumulate în copilărie vor acţiona pe nesimţite asupra oamenilor, făcându-i să capete sensibilităţi, să acumuleze ranchiună sau să nu se poată bucura pe deplin de experienţele pe care viaţa li le rezervă.

Copiii se pot închide în ei din foarte multe motive, iar prin întelegerea acestor motive profesorii pot ajunge la miezul problemelor şi pot fi un real ajutor. Dacă ei nu încep să se uite dincolo de mâinile ridicate ale elevilor extrovertiţi, lumea va pierde o mulţime de genii, sau cel puţin de idei geniale. Există o vorbă din popor care spune că apele calme sunt adânci, iar Stephen Howking ne spune că oamenii tăcuţi au minţile cele mai gălăgioase.

Articol de Alex B

Face Keys România

Surse:

-         Cursul de fizionomie Face Keys

-          Quiet: the power of introerts in a world that never stops talking – Susan Cain

-         http://www.npr.org

Frumuseţea, prin ochii privitorului de selfie-uri

După ce moda 90-60-90 a trasat... standarde în materie de frumuseţe, iată că nici vestitul selfie nu îmbunătăţeşte situaţia. Cu cât petrec mai mult timp pe facebook, vizionând fotografii ale prietenelor, cu atât femeile pot deveni mai nesigure, în ceea ce priveşte felul în care arată, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii englezi şi americani. Ca şi atunci când privesc fotomodelele de pe podiumurile de modă şi îşi doresc siluete silfide, şi în acest caz comparaţia poate avea efecte negative, mai ales că nu este vorba despre vedete, ci despre persoane cunoscute cu care iau contact.

În cadrul studiului, au fost monitorizate 881 de studente din Statele Unite. Tinerele au răspuns unor chestionare privind modul în care folosesc reţeaua de socializare Facebook, alimentaţia lor, regimul sportiv şi imaginea asupra propriului corp. Cercetarea a scos la iveală legătura dintre timpul petrecut pe reţele de socializare şi comparaţiile negative asociate propriei imagini fizice.

„În social media te compari cu persoane pe care le cunoşti, astfel comparaţia este mai apropiată, mai relevantă, dar în egală măsură este la fel de nerealistă precum comparaţiile induse de mass-media, cu celebrităţi”, spune Petya Eckler, cercetătoare în cadrul studiului.

Studiul - realizat de cercetători de la universităţile Strathclyde, Ohio şi Iowa - este primul care stabileşte o conexiune între timpul petrecut pe reţelele sociale şi imaginea deteriorată pe care şi-o formează utilizatoarele despre ele însele.

Selfie-ul nu este o oglindă, ci o fotografie ca oricare alta. Iar diferenţele sunt ceva absolut normal, deoarece fiecare este unic! 

Articol de Alma B

Face Keys România

sursa: bbc.com 

Teaser Face Keys Romania

SOS! Ne regăsim şi noi, dincolo de Pokemoni, facebook şi internet?

Tehnologia ne-a ținut în case, la calculator. Apoi tehnologia ne-a ținut "legați" de tablete şi telefon. Acum, tehnologia ne "târăşte" la plimbare, după Pokemoni. Rămânem însă cu nasul în telefon şi uităm să mai privim în jur. Ne uităm, dar nu privim. Aşa că începem să şi uităm cum arată lumea dacă nu ni se dezvăluie prin ecranul telefonului sau al tabletei. Uităm cum arată de fapt oamenii de lângă noi, uităm cum arătăm noi. Fețele pe care le vedem sunt şi ele pixelate, nu mai au riduri, ni se pare că sunt doar nişte cute pe folia de protecție a telefonului. Umbrele lăsate de oboseală pe chip ori cearcănele sunt confundate cu pete pe ecran. Şi, în ritmul acesta, ne virusăm şi noi ca ființe umane. Să îți pese înseamnă să ieşi din zona IT, să renunți, măcar pentru câteva minute, la taste, să faci o conexiune live, nu prin wi-fi. Să comunici nu înseamnă să dai send unui text. E mult mai mult de atât. Trebuie să priveşti, să întrebi, să asculți inclusiv pauzele pe care le face omul din fața ta, să îi analizezi privirea şi felul în care clipeşte, să fii atent la fiecare tremur al vocii, să iei în seamă obrajii căzuți sau fruntea încrețită de atâtea griji. Când te-ai uitat ultima oară aşa la un om, dincolo de poza de profil? Când l-ai ascultat aşa ultima oară? Dar pe tine? Când te-ai privit astfel? Ai două minute libere? Iată ce ai putea face cu ele - redescoperă interacțiunea cu cei din jur şi relația cu tine! 

Articol de Alma B

Face Keys România