Zonele creierului uman responsabile de recunoaşterea feţelor

Abilitatea de a recunoaşte feţe este foarte importantă pentru oameni, cu un rol deosebit în viaţa socială. Recunoaşterea altor membri ai societăţii ne ajută să identificăm prietenii, să ne păzim de necunoscuţi sau să anticipăm eventualele pericole din partea potenţialior agresori. Faţa noastră are cel mai mare rol în comunicarea nonverbală, şi nu toată lumea se pricepe la fel de bine să descifreze mesajele faciale. Unii oameni se nasc cu un talent în a identifica mai uşor trăsăturile, expresiile sau microexpresiile faciale, însă această abilitate poate fi deprinsă de oricine, cu răbdare şi exerciţiu.

Conform unui articol apărut în revista Cortex, recunoaşterea facială este coordonată grupuri neuronale aranjate conform unui tipar. Cercetătorii din spatele acestui studiu au numit acest fenomen faciopatie, şi au tras concluziile în urma unui experiment cu ajutorul căruia au observat rolul retinotopiei (abilitatea de a recrea imagini) în modul în care creierul uman recompune trăsăturile faciale. În ce a constat experimentul? Unui grup de voluntari i s-a prezentat o serie de de părţi ale feţei (ochi, urechi, nasuri, guri) şi a fost studiată activitatea cerebrală a acestora. Folosindu-se de RMN, specialiştii au măsurat nivelul activităţii cerebrale a participanţilor pentru a stabili ce neuroni sunt stimulaţi de fiecare imagine în parte. Şi-au concentrat atenţia asupra zonei occipitale a cortexului şi asupra girusului fusiform, zone asociate cu recunoaşterea facială. Unele studii din trecut au arătat că abilitatea subiecţilor de a recunoaşte feţe este întreruptă atunci când zona occipitală este stimulată electric. Pe de alta parte, altele au evidenţiat că această zonă a creierului devine mai activă atunci când subiecţilor le sunt arătate imagini care conţin feţe decât atunci când ei văd imagini care nu conţin elemente faciale.

Studiul a arătat că zona cortexului occipital şi într-o măsură mai mică cea a girusului fusiform devin mai active atunci când subiecţilor le sunt prezentate imagini cu trăsături faciale. Mai mult decât atât, studiul a arătat că neuronii responsabili pentru identificarea diferitelor caracteristici faciale sunt aranjati în zona cortexului occipital în același mod în care apar şi părţile feţei pe o faţă umană. 

Explicându-şi descoperirea, cercetatorii au afirmat că este posibil ca, în evoluţia sa, creierul uman a dezvoltat faciopatia de vreme ce “feţele au semnificaţii perceptuale deosebite, iar configuraţia trăsăturilor faciale urmăreşte acelaşi tipar”.

Pe baza acestui studiu, alţi cercetatori au demonstrat cum faciopatia poate explica abilitatea unor oameni de a vedea feţe în diverse locuri, sau obiecte, chiar şi când acestea sunt lipsite de viaţă. De exemplu, o imagine de pe planeta Marte, publicată de NASA în 1976, a făcut senzaţie, deoarece se putea vedea umbra unei pietre care semăna cu un chip fantomatic. Imaginile obţinute ulterior au evidenţiat faptul că nu este vorba de o construcţie magalitică sau sculptură, ci de un joc de umbre şi lumini.

Alte exemple, mai hazlii, sunt problemele pe care le-a avut un comerciant din Statele Unite atunci când mai mulţi oameni au susţinut că văd chipul lui Adolf Hitler în imaginea ceainicului vândut de acesta, ori imginea lui Donald Trump într-o cutie cu unt.

          

Face Keys Romania

Articol de Alex B

Surse:

studiul Stanford University  - Retinotopic Organization in Human Visual Cortex and the Spatial Precision of Functional MRI

cell.com - TMS Evidence for the Involvement of the Right Occipital Face Area in Early Face Processing

sciencedirect.com  - Faciotopy - A face-feature map with face-like topology in the human occipital face area

mitpressjournals.org - Perception of Face Parts and Face Configurations: An fMRI Study

newscientist.com - Your face is mapped on the surface of other people’s brains

Fizionomia de la istorie, la arta şi profiling

Apariţia îndeletnicirii de a descifra feţe, nu poate fi atribuită niciunei culturi în sine, ea fiind probabil la fel de veche ca omul. Deşi în ziua de azi, la unele culturi, cititul feţei are o latură mistică şi învăluită într-un oarecare mister, faptul că oamenii îşi privesc faţa unii altora, de sute de ori pe zi, este un lucru cât se poate de real, iar motivul este unul cât se poate de practic. Fie că vrem sau nu, că suntem conştienţi de asta, sau dimpotrivă, cu toţii suntem fizionomişti înnăscuţi. Aţi avut măcar o dată în viaţă o antipatie puternică faţă de cineva pe care doar ce îl cunoscuseţi, poate chiar înainte ca acesta să rostească ceva? Sau poate aţi întâlnit o persoană pentru prima oară, dar, cu toate acestea, aţi avut sentimentul că o cunoaşteţi de o viaţă? Ei bine, acest lucru se întâmplă deoarece creierul nostru are nu doar capacitatea de a înmagazina informaţii, ci şi de a face conexiuni între ele. Face Keys vă ajută să înţelegeţi de ce oameni cu fizionomii asemănătoare vor avea şi comportamente asemănătoare şi cum asociem, inconştient, experienţe trecute cu oameni pe care doar ce îi cunoştem.

Dincolo de zicale şi proverbe legate de feţele oamenilor, care au însoţit mai toate culturile, probabil din vremuri aterioare apariţiei scrisului, prima menţionare documentată despre fizionomie îi este atribuită lui Empedocle (490-430 î.H), orator, medic, poet şi om de stat care a trăit în Sicilia. Despre Empedocle, Aristotel (384-322 î.H) afirma că este inventatorul retoricii.

Urmăriţi viitoarele postări Face Keys pentru a afla mai multe despre fizionomie, atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere al felului în care ea este aplicată în zilele noastre.

Face Keys te învaţă să priveşti inteligent şi să comunici eficient.

Face Keys România

Articol de Alex B

Zâmbetul

Te-ai întrebat vreodată de câte ori zâmbeşti pe zi?

De 5 ori? De 7? Poate de 9 sau de 10 ori? Cam de 20 de ori pe zi zâmbsesc 30 la sută dintre adulţi, spun specialiştii. Iar un copil, atenţie, zâmbeşte de 400 de ori pe zi. Asta da bucurie de a trăi. Ne naştem cu acest dar. De ce îl pierdem pe parcursul anilor?!?

Poate asta nu vă motivează să vă schimbaţi perspectiva asupra acestui gest atât de uşor de făcut şi atât de benefic nouă şi, de ce nu, şi celor din jur. Doar este de o mie de ori mai plăcut să vezi în jurul tău numai oameni bine-dispuşi, decât feţe serioase ori posomorâte.

Dincolo de... gimnastica facială, zâmbetul e şi dulce. Cercetatorii din Marea Britanie, care au studiat şi acest aspect, au ajuns la concluzia că un singur zâmbet are, asupra creierului, acelaşi efect ca... 2 mii de tablete de ciocolată! Şi, doamnelor, nici nu îngraşă. Zero calorii!

În plus... zâmbetul e şi scump! Dar, nu costă nimic! Tot savanţii care au cercetat în detaliu au descoperit că induce aceeaşi satisfacţie ca atunci când primeşti cadou aproximativ 20 de mii de euro. Zâmbeşti de 5 ori şi te simţi de parcă ai 100 de mii de euro în buzunar. Şi vesel, şi bogat.

FACE KEYS ROMANIA

articol scris de Alma B

(A)simetria faciala

Simetria bilaterală în organisme este o particularitate a evoluţiei. Oamenii sunt doar un exemplu dintr-un număr foarte mare de specii bilateral simetrice. Există în mod evident un avantaj evolutiv al simetriei bilaterale, deşi există încă multe specii care arată că nu este singura cale spre o evoluţie de succes.

Desi feţele aparent simetrice sunt percepute ca fiind atractive, atât la bărbaţi cât şi la femei, trebuie să subliniem că cele complet simetrice sunt percepute ca fiind nenaturale. Feţele aparent simetrice sunt, în general, asociate cu o stare de sănătate fizică, genetică şi mentală bună, dar joacă un rol important şi în stabilirea gradului de frumuseţe.

            Factorii de stres din jurul nostru determină apariţia asimetriei faciale şi acest lucru se desfăşoară pe parcursul întregii noastre vieţi. S-a constatat că persoanele cu o asimetrie facială mai mică sunt, în general, considerate mai atrăgătoare, iar asta şi datorită unui răspuns mai bun, pe care îl au la factorii de stres din viaţa lor. Rar vom întâlni persoane în vârstă care să prezinte o simetrie facială bilaterală crescută, asta deoarece în decursul vieţii au avut de-a face cu mai mult stres sau au suferit mai multe traume decât persoanele mai tinere, mai lipsite de experienţă şi experienţe.

Pe lângă asimetria bilaterală permanentă, pe faţa oamenilor apare şi o asimetrie de moment, atunci când aceştia vorbesc, râd sau afişează diferite mimici de conjunctură.  Această asimetrie nu se manifestă doar la faţă, ci poate fi regăsită la întreg corpul şi este cauzată de forţa inegală a legăturilor neuronale între emisferele cerebrale şi restul corpului.

De asemenea, există şi o asimetrie semipermanentă, care se manifestă doar atâta timp cât factorul de stres este prezent.

Articol de Alex B

Face Keys Romania