Tradiţii şi superstiţii de Revelion

Petrecem, petrecem, dar se pricep oare românii mai bine la Revelioane ca alţi pământeni? Desigur, voia bună şi compania sunt importante, dar sunt multe stiluri de a trece în noul an şi multe obiceiuri.

Anul Nou era sărbătorit de babilonieni încă de acum 6.000 de ani, la prima lună nouă de după solstiţiu. Iar festivalul dura 11 zile. Aşa că au avut când să apară tradiţiile la acest capitol, şi nu sunt puţine!

În Danemarca, de exemplu, oamenii obişnuiesc să spargă farfurii în uşa vecinilor. Şi, se spune că familia care se trezeşte cu cele mai multe cioburi va avea parte şi de cel mai mult noroc.

În Irlanda, se crede că vântul din noaptea de Revelion poate prezice viitorul ţării. Dacă bate dinspre vest aduce bunăstare, dacă bate dinspre est, britanicii vor domina politica.

Pentru filipinezi, ţinutele cu buline şi bucatele cu formă rotundă, ca a monedelor, aduc prosperitate. Iar la Napoli, în Italia, de Anul Nou, oamenii aruncă pe fereastră obiecte vechi, simboluri ale anului care trece - de la haine şi vase până la obiecte de mobilier.

În Spania, există tradiţia de a mânca 12 boabe de struguri la miezul nopţii. Fiecare reprezintă o lună din anul următor şi, în funcţie de cât de dulce este, aşa va fi şi luna respectivă: mai bună sau mai dificilă.

În Olanda, momentul este marcat prin focuri de artificii, care luminează cerul din zori până noaptea târziu. De altfel, este singura zi în care artificiile sunt autorizate acolo.

Insula Madeira, din Portugalia, deţine însă recordul pentru cea mai fastuoasă petrecere de Anul Nou. În 2007, au fost lansate câte 8.000 de artificii pe minut, până s-a ajuns la un total de 600.000!

La multi ani, 2019!

Articol de Alma B

Face Keys România

sursa: Agerpres

O secundă în plus de Revelion

De Revelionul acesta, avem o secundă în plus să zâmbim, să iubim, să sperăm, să visăm, să îl îmbrăţişăm pe omul de lângă noi, să îl privim mai cu atenţie, sau - mai simplu - să ne bucurăm! Vom avea parte de cel mai frumos cadou - timp. Desigur, e puţin. Clipeşti şi s-a dus. Să primeşti însă timp în dar e cu adevărat de preţ.

Şi nu e doar o metaforă. Pentru cei care vor să fie riguroşi, numărătoarea, la miezul nopţii, va fi... mai lungă! Asta deoarece ultimul minut din 2016 va avea o secundă în plus, numită şi bisectă - secunda 61! Este urmarea unei reguli aplicate pe tot Globul, pentru a ţine pasul cu schimbările survenite în viteza de rotaţie a planetei noastre. Viteza de rotaţie a Pământului este uneori mai accelerată, alteori mai lentă, şi - per total - manifestă o încetinire cu aproximativ două miimi de secundă în fiecare zi, din cauza unor factori printre care se numără efectul forţelor gravitaţionale exercitate de Lună şi Soare, ceea ce ne prelungeşte în mod imperceptibil zilele.

Saltul de o secundă se introduce în Timpul Universal Coordonat (UTC) la sfârşitul lunilor decembrie sau iunie, după analizarea - cu foarte mare precizie - a neregularităţilor vitezei de rotaţie a Pamântului. "Această extra-secundă, sau secundă bisectă, dă posibilitatea alinierii timpului astronomic, care este neregulat şi e calculat în funcţie de viteza de rotaţie a Pământului, la UTC, care este extrem de stabil şi a fost determinat de ceasurile atomice începând din 1967", potrivit Observatorului din Paris, unde se află Serviciul internaţional de monitorizare a rotaţiei terestre şi a sistemelor de referinţă, responsabil de sincronizarea orei. În medie, la fiecare 18 luni, trebuie să "întârziem timpul" cu o secundă.

Pentru noi, oamenii de rând, pare chiar un fleac. Dar, în cazul sistemelor de navigaţie prin satelit sau al marilor reţele informatice, este nevoie de o recalibrare pentru a evita un decalaj cu urmări serioase. Tocmai din pricina acestei secunde... buclucaşe, care ar putea da peste cap toate calculele, nu se programează nici lansări de rachete într-o astfel de zi.

Cine nu are totuşi astfel de griji şi misiuni complicate, se poate lăsa... fermecat de simpla idee că ultimul minut din 2016 are 61 de secunde.

"4, 3, 2, 1... 1... La mulţi ani!" 

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Agerpres

Portretul lui Moş Crăciun

Cu toţii îl aşteptăm, unii îl pândim, dar ce facem dacă îl surprindem tocmai când lasă cadourile sub brad? Ne speriem? Ne bâlbâim? Îi recităm o poezie? Cum interacţionăm cu cel care - plin de dărnicie - ne-a călcat pragul?

Noi, la Face Keys, suntem pregătiţi să schimbăm câteva cuvinte cu el, pentru că tocmai acesta este domeniul nostru de activitate - comunicarea eficientă. Să spunem că l-am surprins lângă bradul nostru împodobit, în timp ce lăsa darurile mult aşteptate. Stăm câteva clipe, în umbră, dincolo de tocul uşii.

Nu e om care să nu fi auzit de bătrânelul îmbrăcat în roşu, care poartă întotdeauna vestita lui barbă albă. Dar ce e cu barba, Moşule? Ei bine, nu îl apără doar de frig, ci îi schimbă şi forma feţei. Că este înţelept ştim cu toţii, dar barba lui confirmă. Probabil că a văzut multe la viaţa lui şi a fost surprins coborând pe horn de nenumărate ori. Dar, să vă spunem un secret. Dacă insistaţi un pic, Moşul va ceda şi îl veţi cuceri rapid. Este sentimental şi bun la suflet, doar îl cunoaştem cu toţii. De altfel, la acest tip de barbă, pe care o poartă şi el e atâta amar de vreme, au apelat bărbaţii încă din antichitate, pentru a câştiga încrederea şi respectul celor din jur. Moşul a câştigat însă şi multă dragoste, mai ales din partea celor mici, care adoră să îi mângâie barba sau – cei mai neastâmpăraţi – să îl trgă uşor de ea.

Fruntea încărunţită ne arată că nu poate fi păcălit. Ştie cine a fost cuminte şi cine nu, unde merge şi când să mergă. Aşadar, când vine vorba de a cântări faptele bune, este maestru. Îl ajută şi memoria! Deşi bătrân, încă are o memorie de elefant. Nu uită pe nimeni şi, în fiecare an, ţine minte fiecare adresă, ba ţine cont şi de cei care s-au mutat şi reuşeşte să ajungă şi la ei.

În lumina slabă a beculeţelor din brad, putem să observăm obrajii rumeni şi foarte ridicaţi. Pesemne că este un om care se bucură mult şi îi face plăcere să dăruiască toate cadourile din sac. Cu atât mai bine pentru noi. Creşte probabilitatea de a nu se supăra că l-am pândit şi că ne dorim să scormonim prin desaga lui.

Dacă l-am surprinde pe Moş Crăciun, am întinde mâna uşor după farfuria cu fursecuri şi paharul de lapte pregătite anume pentru această ocazie. Cu mâinile tremurânde, ne-am îndrepta apoi spre el şi i le-am oferi. De sub mustaţa ca zăpada s-ar ivi  un zâmbet larg şi am observa buzele pline. L-am prins! Ştim cum să-l “mituim” şi să-l facem să ne lase să aruncăm un ochi în sacul lui plin de cadouri. Îi oferim ceva bun, ceva dulce. Sigur nu poate rezista. Aşadar, ar fi bine să îi aducem suficiente fursecuri.

Dar, atenţie! Ar trebui să îl ţinem mereu ocupat, pentru că altfel i-am da şansa să ne ia la întrebări. Sprâncenele sale ne arată că este foarte interesat de detalii. Iar dacă va începe “interogatoriul” vom fi nevoiţi să îi explicăm tot, iar el va căuta să despice firul în patru. Nu doar că poate ne vom da de gol la capitolul “cuminţenie”, dar riscăm să îl deturnăm de la treburile lui şi să atragem antipatia multor oameni care vor rămâne fără cadori în noaptea de ajun.

Lăsăm deci fursecurile şi laptele să fie descoperite de Moş, iar noi ne retragem, fără să îl mai deranjăm, bucuroşi doar că şi anul acesta am fost suficient de buni încât să primim cadouri. Poate la anul, dacă vine mai devreme, îl vom şi descoase un pic.

Drum bun, Moşule!

Articol de Alex şi Alma

Sărbători fericite!

Face Keys România

Citești, deci trăiești... mai mult!

Ai carte, ai parte. Şi, spun oamenii de ştiinţă de la Universitatea Yale, ai carte, ai parte de... o viaţă mai lungă!

Potrivit unui studiu - numit "Un capitol pe zi: Asocierea cititului de cărţi cu longevitatea", şi realizat pe un eşantion de peste 3.500 de persoane - oamenii care citesc cărţi, cel puţin 30 de minute în fiecare zi, trăiesc mai mult decât cei care nu citesc deloc.

De-a lungul celor 12 ani cât a durat studiul, cercetătorii de la Universitatea Yale au descoperit că oamenii care citeau mai mult de 3 ore și jumătate pe săptămână  au un risc cu 23 la sută mai mic de a muri prematur, în comparaţie cu cei care nu stau deloc cu ochii în cărţi.

"Cititul romanelor oferă un beneficiu mai mare decât lecturarea ziarelor sau a revistelor. Ne-am dat seama că acest efect se datorează faptului că o carte antrenează mai mult mintea omului, oferind beneficii cognitive, astfel crescând durata de viaţă", a declarat unul dintre oamenii de știință care a participat la acest cercetare. Totodată, cărţile "promovează empatie, percepţie socială, inteligenţă emoţională - procese cognitive ce duc la o supravieţuire mai bună".

În plus, şi medicii spun că această activitate este benefică şi pentru sănătatea mintală. Există câteva teorii care sugerează că aceste beneficii sunt date de stimularea legăturilor neuronale, ce reduce semnificativ riscul de boli neurodegenerative, care pot scurta durata vieţii.

Cititul diminuează stresul, care stă la baza a peste 60 la sută dintre boli. Potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Sussex, Marea Britanie, cititul poate reduce nivelul stresului cu până la 68%, fiind chiar mai eficient decât plimbările în parc sau să asculţi muzica preferată.

Pe de altă parte, un studiu din 2013, realizat de cercetătorii de la Universitatea din Chicago, a scos la iveală că cititul şi alte activităţi care stimulează funcţiile mintale (şah, cuvinte încrucişate, integrame) pot încetini evoluţia demenţei.

Cititul ajută şi la capitolul socializare. Un alt studiu din 2013 a arătat că persoanele cărora le plac cărţile de ficţiune sunt mai empatice şi ştiu „cum să îi citească" pe cei din jur.

Nu în ultimul rând, acumulezi cunoştinte şi devii un om... citit.

Potrivit Studiului de consum cultural, realizat la nivelul oraşului Bucureşti şi prezentat în februarie de ARCUB, 6 din 10 bucureşteni spun că au citit măcar o carte în ultimele 12 luni.

Un alt studiu - "Obiceiurile de lectură ale românilor" - realizat de IRES în 2011 arată că mai mult de 1 din 5 români nu citesc deloc cărți, dar peste 80% dintre conaţionali au acasă o bibliotecă și peste o treime dintre ei deţin între 101 și 500 de volume.

Articol de Alma B

FaceKeys România

Sursa: Mediafax

dailymail.co.uk

Omul de lângă tine

Împărţiţi bucurii şi dezamăgiri, zâmbete şi lacrimi, zile şi nopţi, bune şi rele. Dar, cât de bine îl cunoşti? “Extrem de bine”, ai spune rapid. Sau... "îl citesc din prima", mai popular... "îl ştiu ca pe propriul buzunar". Aşa să fie oare?

Ai observat tu oare că obrajii pe care îi ciupeai atât de des, cu drag, la începutul relaţiei nu mai sunt atât de plini? Nu, nu e vârsta. Acolo - în studiul face reading - citeşti bucuria de a trăi.

Dar colţurile exterioare ale ochilor? Ai văzut că sunt ridicate? Este un om gelos. Acum îţi explici aluziile care s-au vrut tachinări şi starea de agitaţie când anunţai că mergi la o cafea?

Dar întrebările repetate, şi curiozitatea ieşită din comun? Atenţie la nas! Nu e doar banală deviaţie de sept, şi nici efectul polipilor. Se numeşte spirit iscoditor, în studiul fizionomiei.

"Imediat se hotărăşte, dacă e ceva. Eu... mai greu." Priveşte-i sprâncenele. Sunt frânte. Aşadar se vede asta şi pe chip. Trebuie doar să ştii să te uiţi.

Şi câte şi mai câte răspunsuri la multele "de ce"-uri nu se regăsesc pe feţele noastre. Suntem nişte cărţi deschise, dar şi pentru ele este nevoie de un alfabet, ca să poată fi descifrate. Alfabetul este Face Keys şi înseamnă corelarea trăsăturilor faciale cu personalitatea sau, daca vreţi, mai simplu, Face Reading.

Am adăugat un nou "de ce" la "colecţie"? Lectura plăcută!

Articol de Alma B

FaceKeys România

Să-l citim pe Moş Nicolae

Moş Nicolae - îi dăm like, share, tag, odată ce se apropie sărbătorile, de parcă bătrânelul s-ar agăţa de undele internetului să meargă de colo colo la copii, din casă în casă, să umple ghetuţele. Uitaţi de forfota din magazine, uitaţi măcar o clipă de nebunia cumpărăturilor.

Moşneagul acesta inimos rămâne povestea copilăriei frumoase, a omului bun, a surprizelor minunate, dincolo de era tehnologiei şi a superficialităţii. El ne zâmbeşte blând din cărţile cu poveşti, ilustrate, din paginile colorate, din felicitări, din umbra încălţărilor pline.

Acum e vorba despre omenie, despre sărbătoare, despre tradiţii. Este despre copilul din fiecare dintre noi.

Moş Nicolae înseamnă nasuri lipite de geamurile aburite, pleoape greoaie de somn care încearcă să rămână alerte şi să-l zărească pe bătrânel, înseamnă emoţie şi bucurie, înseamnă obraji rumeni de atâta râs, înseamnă priviri prinse în vraja visului frumos, înseamnă a dărui.

Când vine el, miroase a iarnă, a zăpadă, a soare îngheţat, a portocale, scorţişoară şi aromă de cozonaci. Moş Nicolae este despre spiritul sărbătorilor, este basm!

Visaţi frumos azi! La mulţi ani, Nicolete şi Nicuşori!

Articol de Alma B

Face Keys România 

Tratamente ciudate de înfrumuseţare

"Suferă baba la frumuseţe", spune o vorbă din bătrâni. Iar când vine vorba despre tratamente de înfrumuseţare, limitele imaginaţiei parcă dispar. Şi nu sunt excepţii nici în această perioadă, când toată lumea face pregătiri intense pentru sărbători. Femeile au demonstrat, de-a lungul vremii, că sunt dispuse să facă multe sacrificii doar ca să arate bine. Iar bizareriile au locul lor.

La Hollywood, de exemplu, în saloanele de lux, este foarte cerut tratamentul facial cu... găinaţ, un tratament de origine japoneză, denumit şi "Gheisha Facial". Victoria şi David Beckham ar folosi, se pare, o astfel de mască - un amestec de găinaţ de privighetoare, tărâţe de orez şi apă.

Tot din categoria... "parfumată", face parte şi crema din excremente de râme, un produs despre care se spune că ar combate îmbătrânirea.

Despre Gwyneth Paltrow, Katie Holmes şi Debra Messing se zice că ar utiliza un produs pe bază de venin sintetic de şarpe, pentru netezirea ridurilor şi relaxarea muşchilor faciali.

Şi... nu râdeţi! Crema contra hemoroizilor este folosită de unele doamne - printre care şi Sandra Bullock - pentru a înlătura pungile de sub ochi şi pentru a da fermitate pielii.

În Austria, tratamentul de detoxifiere cu lipitori are, de asemenea, mulţi fani. Printre ei, şi Demi Moore.

În schimb, Scarlett Johansson, declarată de nenumărate ori cea mai frumoasă femeie din lume, se spală pe faţă cu oţet din cidru de mere, ca să-şi păstreze tenul luminos şi curat.

Iar inventivitatea nu se opreşte aici. Alte femei folosesc pasta de dinţi... pe corp, pentru a îndepărta bronzul fals.

Dacă vă gândeaţi că ciudăţeniile se opresc aici, aflaţi totuşi că nici maioneza nu este folosită doar în bucătărie. Ar fi benefică, spun unele doamne, şi în tratarea unghiilor exfoliate. Se pun cantităţi mici pe unghii, se masează şi se lasă să acţioneze 10 minute. Iar procedura se repetă câteva seri la rând.

Pe de altă parte, un spa din Israel le propune clienţilor care au dureri musculare masajul... cu şerpi, care nu sunt veninoşi, desigur. Chiar şi aşa, putem spune lejer că şedinţa de terapie vine la pachet cu senzaţii tari.

Pentru persoanele extravagante care îşi doresc şi să strălucească - la propriu - există măştile cu aur de 24 de karate, care regenerează pielea, îi oferă fermitate şi elasticitate şi previn apariţia ridurilor.

Articol de Alma B

FaceKeys România

Te-ar putea interesa şi..

ü  8 mituri despre minciuna

ü  Să-i citim pe mincinoşi

ü  Adevărul despre minciună – creierul se obişnuieşte în timp cu ea

ü  Botoxul şterge nu doar ridurile ci şi emoţiile

ü  Tu ştii când minte copilul tău?

Să fii prieten sau... duşman cu şeful?

Dacă aveţi dubii şi vă situaţi la extreme, un studiu recent poate că vă va face să vă regândiţi poziţia. Relaţia prea apropiată cu superiorul, la muncă, este la fel de periculoasă ca cea de animozitate, susţin specialiştii.

În cazul unei relaţii apropiate, dezamăgirile de zi cu zi pot fi mai uşor percepute drept trădări şi pot afecta performanţa angajaţilor, spun experţii. Nivelul de stres creşte şi piere şi cheful de muncă.

''Relaţiile profesionale nu sunt diferite de alte relaţii'', atrage atenţia Vincent Passarelli, psiholog clinician în New York. Cu alte cuvinte, mergem la serviciu cu aşteptări bazate pe experienţele trăite în viaţa personală. "Cu cât suntem mai apropiaţi de cineva, cu atât suntem mai vulnerabili'', subliniază Passarelli. Acesta adaugă şi că trecerea de la statutul de prieten la angajat este aproape imposibilă într-o companie în care raporturile profesionale şi amiciţia merg mână în mână.

Şi directorul Şcolii Europene de Management din Berlin este de părere că prietenia cu şeful poate duce la "epuizare, cinism sau dezamăgire din partea angajatului''. Asta se poate întâmpla în special în cazul în care legătura apropiată îl determină pe salariat să facă un compromis din cauza faptului că şeful, care îi este prieten, se aşteaptă să fie de partea sa. În final, are de suferit relaţia de serviciu.

Pe de altă parte, potrivit unui studiu publicat în Jurnalul de Studii despre Management, cei care îşi linguşesc şefii ar avea totuşi şanse mai mici... să fie stresaţi.

În ceea ce îi priveşte pe tinerii de la noi, cei mai mulţi declară că vor să fie propriii lor şefi, arată un studiu Ernst&Young.

Articol de Alma B

FaceKeys România

Surse:

agerpres.ro

scienceblog.com

eyromania.ro

De la DA la BA. Cine face primul pas spre divorţ

Când merg spre altar, ambii parteneri spun DA în acelaşi timp şi sunt în totalitate de acord. Dar, când vine momentul să desfacă acest legământ, sincronizarea... dispare! Iar în ţara noastră statisticile arată o realitate tristă.

Anul trecut, o căsătorie din patru s-a încheiat cu un divorţ. Cele mai multe se înregistrează în Bucureşti, apoi urmează în acest clasament judeţele Constanţa şi Prahova, la polul opus situându-se Tulcea, Giurgiu şi Bistriţa.

În Capitală, femeile sunt cele mai dispuse să pună punct mariajului, potrivit unui studiu recent, realizat de Divorce Journey. Iar principalul motiv al rupturii în cuplu este infidelitatea partenerilor. În plus, conform datelor adunate în urma cercetării, doamnele sunt cele care au tăria să facă primul pas şi pentru că se pot întreţine singure şi pot avea grijă şi de copii.

Potrivit studiului, tot femeile sunt primele care cer ajutorul unui specialist pentru a depăşi problemele în cuplu. Rata de prezenţă la un consilier care să ajute este de 80% în rândul femeilor versus 20% în rândul bărbaţilor.

Dacă aruncăm o privire de ansamblu, potrivit unei hărţi realizate în 2014, ţările în care se înregistrează cea mai mare rată a divorţurilor sunt în Europa. Recordul este deţinut de Belgia, cu o rată de peste 70%. În Spania, Portugalia, Ungaria şi Cehia, rata este de peste 60%. Iar fericiţii care trăiesc unul lângă altul, "până la adânci bătrâneţi" sunt, se pare, în Chile, unde rata divorţului e de doar 3 procente.

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: Agerpres

Business Insider

Melodia care alungă stresul

Nu de puţine ori am căutat o melodie ca să ne relaxăm, să uităm de presiunea rutinei şi de griji! Care e totuşi cea mai relaxantă melodie din lume, care ne scapă rapid de stres?

Neuorologii din Marea Britanie spun că ar fi descoperit-o şi ar fi "Weightless", a trupei de muzică ambientală Marconi Union. Piesa a indus o scădere cu 65% a stresului participanţilor.

Cercetătorii au ajuns la această concluzie în urma unei analize, în cadrul căreia participanţii au realizat sarcini dificile, iar creierul lor era monitorizat. În acelaşi timp, pe fundal se auzeau mai multe melodii. Cea mai eficientă la capitolul relaxare s-a dovedit "Weightless". 

Pe de altă parte, deşi pare incredibil, există oameni asupra cărora muzica nu are niciun efect! Sunt cei care suferă de aşa-numita anhedonie muzicală, adică incapacitatea de a resimţi plăcere în urma stimulării creierului prin muzică.

Un grup de cercetători din domeniul neuroştiinţelor, din Statele Unite, a analizat activitatea cerebrală a 15 persoane cu această afecţiune şi a comparat rezultatele cu cele ale unor oameni care nu au nicio problemă în acest sens.

Astfel, specialiştii au constatat că subiecţii cu anhedonie muzicală înregistrează un nivel mai scăzut de activitate cerebrală într-o anumită regiune a creierului, numită nucleul accumben (NAcc) - parte activă a sistemului de recompensă. În cazul jocurilor de noroc însă, activitatea NAcc a fost una normală, ceea ce sugerează că nu este nimic în neregulă cu circuitul neuronal de recompensă, iar problema este legată, în mod special, de muzică.

Cercetătorii au adus apoi sub lupă legăturile neuronale dintre sistemul de recompensă - striatumul ventral, ce include şi NAcc şi cortexul auditiv - şi partea neuronală responsabilă de prelucrarea sunetelor. Analiza lor a arătat că participanţii care sufereau de anhedonie muzicală aveau o conexiune mult mai slabă de-a lungul acestor legături neuronale.

Cauzele acestei deficienţe rămân însă un mister şi pentru cercetători.

Articol de Alma B

FaceKeys România

surse: Mediafax

Hotnews

Personalitate... la pahar!

Numărul de pahare cu alcool băute nu reprezintă un indiciu doar în privința dependenței persoanei respective sau a gradului de bucurie care o determină să petreacă în stil mare. Consumul de alcool ne poate influența și personalitatea, susține Rachel Winograd, o cercetătoare de la Universitatea Missouri.

Ea a invitat mai multe sute de studenți să vina în laboratorul ei, împreună cu un partener de pahar, și să răspundă unor chestionare privind modul în care se percep pe ei înșiși și pe amicul lor, atât înainte cât și după ce s-au cinstit până au ajuns la beție. După ce a analizat răspunsurile tinerilor, a definitivat patru tipuri de... bețivi.

"Ernest Hemingway" este cel care, asemenea cunoscutului scriitor, își păstrează capul pe umeri și, în general, își schimbă foarte puțin comportamentul atunci când este beat.

Tipul "Mary Poppins" este bețivul vesel și plăcut, care rămâne responsabil și după ce consumă alcool.

"The Nutty Professor" ("Profesorul Nebun"), inițial extrovertit, devine mai extrovertit și mai curajos pe măsură ce bea.

Iar "Mr. Hyde" sau bețivul "cel rău" este cel care devine mai puțin agreabil, mai puțin conștiincios și mai iresponsabil pe măsură ce consumă alcool. 

Rachel Winograd speră că munca ei îi va ajuta pe oameni să reflecteze mai mult la consumul de alcool și la problemele pe care le poate aduce.

Pe de altă parte, cercetătorii englezi au vrut să vadă legătura între personalitatea umană şi tipul de vin preferat. Aşa că au făcut un studiu la care au participat peste 1000 de fani ai lui Bachus.

Concluziile? Cei care preferă vinul alb sunt în general oameni rezervaţi, foarte practici, timizi şi chiar tăcuţi. Vorbim de celibatari, de persoanele care au un câştig mediu şi care evită să iasă din rutină.

La polul opus sunt consumatorii de vin roşu. Mare parte din ei au o viaţă dinamică, salarii bune şi sunt într-o relaţie. Vinul roşu este asociat, de asemenea, şi cu o activitate sexuală activă.

Băutorii de vin rose se situează... undeva la mijloc - liniştiţi în anumite privinţe, activi în altele. Sunt comunicativi, volubili şi, deseori, dezordonaţi. De asemenea, pe mulţi îi caracterizează şi superficialitatea.

Atenţie însă, băutura în cantităţi exagerate tulbură personalitatea şi, în final, întreaga viaţă.

Articol de Alma B

FaceKeys România

Surse: Agerpres

dailymail.co.uk

Să vorbim drept despre stângaci

În ziua de azi, oamenii încă învață să îi accepte pe cei care nu se încadrează în tipare, și care fac lucrurile altfel decât ei. Ne-am obişnuit cu "uniforma", suntem dependenți de convențiile sociale, deşi ne place ideea de a fi "open minded". Şi când vine vorba de stângaci, mulți privesc... chiorâş şi încep să pună întrebări. "De ce"-urile vin şi din partea oamenilor de ştiință, care au tot încercat, de-a lungul timpului, să afle de unde provine această tendință a unor persoane de a folosi - cu prioritate - mâna stângă.

1 din 10 oameni este stângaci, iar procentul este acelaşi oriunde în lume. 

Fenomenul a fost întors pe toate părțile şi adus sub lupă de cercetători. Unele teorii susțin că ar fi o problemă genetică, altele merg pe factorii externi și nu către genele moștenite de la părinți. 

Preferința pentru utilizarea mâinii drepte sau a celei stângi este o manifestare a unui fenomen natural numit lateralitate — tendința ființelor vii înzestrate cu simetrie bilaterală de a utiliza predominant o parte sau alta a corpului — stânga ori dreapta. 

Deși cea mai evidentă manifestare este preferința pentru o mână sau alta, tendința se regăseşte și în alte aspecte, chiar și în utilizarea, pentru anumite activități, a uneia dintre emisferele cerebrale. De asemenea, alte explicaţii invocă modul în care funcționează creierul prin prisma celor două emisfere - cea stângă, ce controlează partea dreaptă a corpului, şi cea dreaptă, ce controlează partea stângă a corpului.  

Pe de altă parte, spun experții, probabilitatea ca părinţii stângaci să aibă, la rândul lor, copii stângaci este foarte mare. Testele ADN nu au reuşit să identifice însă ce gene sunt responsabile pentru creşterea probabilităţii apariţiei unei persoane stângace, iar cercetările recente arată că un rol important îl au zeci de gene. De asemenea, multe studii invocă importanţa nivelul de estrogen şi poziţia copiilor în momentul în care se nasc. 

Aşadar, există doar o multitudine de  ipoteze. 

În ceea ce priveşte trăsăturile specifice de personalitate ale stângacilor, un studiu publicat în 2015 în "Journal of Nervous and Mental Disease" a arătat că aceştia procesează emoțiile diferit față de dreptaci. Mai exact, partea creierului care produce emoţiile negative ar fi mai activă. Iar în urma unui alt experiment s-a constatat că stângacii care au urmărit - timp de 8 minute - secvenţe din "Tăcerea mieilor" au suferit de mai multe tulburări de stres post-traumatic decât dreptacii. Explicaţia ar fi că partea dreaptă a creierului, dominantă la stângaci, este mult mai implicată în sentimentul de frică, potrivit doctorului Carolyn Choudhary de la Queen Margaret University din Edinburgh. 

Ei bine, nu doar oamenii, ci şi animalele sunt dreptace ori stângace. Un studiu realizat la Universitatea din Belfast, din Marea Britanie, a arătat că, în cazul pisicilor, femelele sunt predominant dreptace, în timp ce motanii sunt, de obicei, stângaci. La fel se întâmplă şi în cazul câinilor, cu excepția cazurilor în care e vorba de exemplare castrate, ceea ce sugerează că hormonii ar influența preferința pentru "dreapta" sau "stânga". 

Există şi o zi internațională a stângacilor, celebrată anual în 13 august, şi care are  drept scop să sensibilizeze opinia publică referitor la dificultățile și frustrările cu care stângacii se confruntă în viața de zi cu zi. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: sciencealert.com  

Mediafax.ro 

Dailymail.co.uk 

Agerpres.ro 

Vă invităm la examen. Subiecte date la admitere la Oxford

Conducerea universităţii Oxford, considerată una dintre cele mai bune la nivel mondial, a făcut publice unele dintre întrebările date la admitere, în anii anteriori. 

Tinerii care au candidat pentru un loc la Facultatea de Limbi Străine, secţia de limba franceză, au fost invitaţi să spună "Ce determină ca un roman să aibă o încărcătură politică." 

"Una din 4 cauze ale decesului în Marea Britanie este reprezentată de o anumită formă de cancer, pe când în Filipine procentul este de 1 la 10. Ce factori cauzează această diferenţă?" - a fost un subiect care le-a revenit celor care s-au înscris la Facultatea de Medicină.

La matematică, a fost aleasă următoarea problemă: "Imaginaţi-vă o scară rezemată de un perete. Dedesubtul treptei de la mijloc a fost pictată într-o culoare diferită, putem să vedem acest lucru doar când o privim de jos. Ce formă ar avea această treaptă dacă ar fi trasată pe podea?". Iar cei care au dat examen la la Facultatea de Filosofie, Politică, Economie au fost întrebaţi "ce cred ei că implică procesul de blamare a cuiva".

În schimb, la Facultatea de Psihologie Experimentală tinerii au dezbtut subiectul "inteligenţă" - "Un studiu a arătat faptul că fraţii mai mari au un IQ mai ridicat decât cei mai mici. Ce explică acest fapt?" 

Printre personalităţile care au studiat la Oxford se numără Stephen Hawking, Oscar Wilde, JRR Tolkien, dar şi chiar Rowan Atkinson, celebrul actor care a jucat rolul lui Mr.Bean.

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: Mediafax.ro

20 de minute în plus pentru doamne

Femeile au nevoie să doarmă mai mult decât bărbaţii. 

Se ştie. Femeile sunt mereu în priză, în timpul zilei - indiferent că merg la serviciu sau nu, fie că fac shopping, se văd cu prietenele ori se ocupă de casă. Iar cercetătorii de la Universitatea Loughborough din Marea Britanie au vrut să vadă de câtă odihnă au apoi nevoie doamnele ca să îşi încarce bateriile.

Rezultatele studiului au arătat că reprezentantele sexului frumos reuşesc să facă mai multe activităţi în acelaşi timp, aşadar creierul lor lucrează într-un mod mai complex decât al partenerilor. Dacă un adult are nevoie, în medie, de 6-8 ore de somn pentru a se recupera la finalul zilei, spre deosebire de bărbaţi, femeile au nevoie de 20 de minute de somn în plus. 

De asemenea, s-a descoperit faptul că femeile care se odihnesc prea puţin sunt predispuse la anumite probleme de sănătate, precum afecţiuni cardiovasculare sau diabet, depresie, stres şi anxietate.

Însă, nici să dormi prea mult nu este bine. Un somn mai lung de 9 ore dăunează sănătăţii, potrivit unui alt studiu, realizat anul trecut de cercetători de la Universitatea din Sydney, Australia. 

Somnul în sine nu este nociv. Este binecunoscut faptul că somnul favorizează regenerarea celulară. Dar, când o persoană doarme prea mult, este adesea simptomul unei conduite de viață cu acumularea mai multor factori de risc - sedentarism, relații sociale absente, abuz de alcool sau droguri. Aşadar, și la acest capitol, echilibrul este cheia! 

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: mediafax.ro

agerpres.ro

Adevarul despre minciună - creierul se obișnuiește, în timp, cu minciuna

Oamenii mint de aproximativ 657 de ori pe an, cam de două ori pe zi, arată un studiu! 

Partea şi mai delicată este că, potrivit unei cercetări realizate recent la University College London, pe măsură ce obiceiul de a minți continuă, creierul se obișnuiește și se desensibilizează. În majoritatea cazurilor, minciunile încep de la adevăruri nevinovate și ajung să escaladeze.

În urma experimentelor, oamenii de ştiință au descoperit că voluntarii care mințeau în beneficiul partenerilor de teste au făcut asta fără rețineri, iar în fiecare dintre aceste runde minciunile au fost la același nivel. Dar, când lucrurile neadevărate erau rostite în beneficiu personal, lipsa de onestitate a voluntarilor a escaladat, ca un bulgăre de zăpadă, fiecare minciună fiind mai mare decât cea de dinainte. 

Scanările realizate la nivelul creierului au demonstrat că prima minciună este asociată cu o creștere a activității amigdalei cerebrale, zona implicată în răspunsurile emoționale. Însă, pe măsură ce minciunile progresează, această activitate se diminuează. Efectul observat a fost atât de pregnant încât echipa s-a putut folosi de datele provenite de la amigdala cerebrală pentru a prezice cât de mare va fi următoarea minciună a subiecților testați. 

Minciuna, spune Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts, este o deprindere pe care o învăţăm de la vârsta de 3 ani. Mai mult, va fi folosită ulterior ca mijloc de a atinge succesul: social, profesional, sexual sau politic. 

De exemplu, potrivit unui studiu realizat de Mindit (singura companie din România care verifică trecutul profesional scris în biografiile profesionale), 90% dintre românii care caută un loc de muncă trimit angajatorilor CV-uri cu date eronate şi chiar false. 51% conţin date eronate privind perioada angajării, 12% conţin date greşite privind postul ocupat, 9% conţin date eronate legate de anul absolvirii studiilor.

Când vine vorba de distorsionarea adevărului, adolescenții conduc însă topul. 

Un studiu - la care au participat 1.005 persoane cu vârste cuprinse între 6 şi 77 de ani - relevă faptul că atingem "apogeul" minciunilor în adolescenţă. Subiecții au fost întrebați cât de des înfloresc adevărul. Iar rezultatele au arătat că oamenii spun, în medie, 2,19 minciuni pe zi, şi că pensionarii şi copiii sunt cei mai sinceri. 

Apriximativ 75% dintre adolescenţi mint, spunând circa 3 minciuni pe zi. Iar 60% dintre ei spun până la 5 minciuni pe zi. 

Totuşi, "Nu te minţi singur. Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru ceilalţi”. (A. P. Cehov)  

Articol de Alma B

Face Keys România

Surse: agerpres.ro

mindit.ro 

Independent.co.uk

România - corigentă la capitolul empatie

Să reuşeşti să te pui în locul celuilalt, să îl înțelegi, să rezonezi cu el - pe scurt, asta înseamnă empatie. Este ceva ce mulți dintre noi avem... "pretenția" că simțim, până la proba contrarie însă, când realitatea ne demonstrează altceva. 

Empatia ține, practic, tot de rațiune - centrul de comandă se află în creier. Neuronii oglindă - inițial descoperiți de italianul Giacomo Rizzolati de la Universitatea din Parma - par a fi responsabili pentru sentimentele de empatie, compasiune și milă. Cum funcționează? Descarcă un impuls și atunci când cineva face o acțiune, și când subiectul doar observă pe cineva executând acea acțiune. În acest fel, neuronul oglindește comportamentul altuia ca și cum chiar observatorul ar fi cel care execută. 

Ei bine, țara noastră nu prea are motive de mândrie la capitolul empatie. Într-un top al empatiei oamenilor, realizat de cercetători de la Universitatea din Michigan, România se află pe locul 54 din 63 de state. Clasamentul este condus de Ecuador, Arabia Saudită și Peru. Pe locul 53 se află Rusia, iar pe 55 Cehia, ultima parte a clasamentului fiind dominată de țări din Europa de Est, Lituania fiind țara unde oamenii sunt cel mai puțin empatici. 

Studiul aflat la baza acestui clasament al empatiei popoarelor, coordonat de William Chopik, profesor de psihologie la Universitatea din Michigan, a fost realizat pe baza unor sondaje online la care au răspuns 104.365 de adulți. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: agerpres

Tu ştii câte click-uri dă copilul tău?

Cine ar putea răspunde exact la această întrebare, în condițiile în care nici măcar noi, adulții, nu suntem conştienți de timpul petrecut pe internet? 5 minute acum, 10 mai târziu, 3 dimineața... şi tot aşa se adună câteva ore - într-o singură zi! 

Din păcate, nici în cazul copiilor situația nu e mai... deconectată. Majoritatea copiilor din România (85% dintre cei cu vârste între 5 și 16 ani) petrec, în medie, 5 ore pe zi pe rețelele de socializare, în special de pe smartphone, arată un studiu de specialitate, dat publicității în 24 octombrie. 

Potrivit cercetării (realizate de iSense Solutions, în exclusivitate pentru Lowe Group România), vârsta medie la care copiii primesc device-uri este de 8 ani şi jumătate pentru tabletă, 9 ani pentru computer şi 10 pentru un telefon inteligent. Nici până atunci însă nu stau departe de gadgeturi. Copiii au acces la dispozitivele părinților. 

Cei mici butonează telefonul, în medie, 160 de minute pe zi, iar adolescenții cu vârste între 13 şi 16 ani ajung şi la 208 minute. 

În același timp, se remarcă o preferință pentru tabletă în categoria de vârstă 5-7 ani. Cei mici intră pe internet mai ales de acasă și obișnuiesc să urmărească videoclipuri muzicale, clipuri amuzante și de desene animate sau să stea pe rețelele sociale. Aceștia au, în medie, 14 aplicații instalate pe smartphone, cele mai folosite fiind cele de navigare pe internet, rețele sociale, jocuri și chat sau messenger. 

Dacă puştii preferă jocurile, după vârsta de 13-14 ani, copiii socializează pe internet. 

Cele mai populare rețele sunt Facebook (utilizată de 43% dintre aceștia și pe care petrec, în medie, 121 de minute/zi), Whatsapp (11%  - 72 minute), Instagram (2% - 67 minute) și Snapchat (1% - 62 minute).

Totodată, datele arată că peste jumătate dintre copii și-au făcut cont pe Facebook asistați de un părinte. Pe Facebook, copiii dau, cel mai des, like la postările prietenilor și vorbesc pe chat, dar se observă o tendință în rândul adolescenților (peste 57%) să dea like la paginile brandurilor și ale vedetelor. 

Atenție însă! Internetul este un "teren" periculos. Este mediul în care foarte mulți copii intră în contact cu necunoscuți. Mai exact, potrivit unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii, 62 la sută. Iar fenomenul de bullying sau cyberbullying este duşmanul tăcut care aşteaptă în spatele ecranului. 

Internetul şi comunicarea nu se exclud reciproc. Deşi copilul are acces la orice informație în mediul online, răspunsurile venite din partea familiei şi discuțiile sunt cele mai importante. 

Articol de Alma B

Face Keys România

Sursa: agerpres 

Salvaticopiii.ro