miercuri, 15 noiembrie 2017

Când punem accentul pe... accent!

Folosim frecvent noțiunea de "accent", mai ales atunci când vrem să subliniem ceva. Ținem să precizăm că "punem accentul" pe anumite aspecte, probleme sau idei. Scoatem, așadar, ceva în evidență.


Dar, noțiunea de bază, de "accent", ne este mai puțin familiară în sens propriu. Este însă un instrument extrem de util în limbajul paraverbal, în modul în care spunem ceea ce spunem. Limbajul paraverbal include manifestările vocale, posturale și gestuale legate de pronunțarea cuvintelor. Iar accentul are un rol cheie, de multe ori decisiv, în conversație. Reprezintă forța, intensitatea cu care sunt pronunțate cuvintele. Pentru a puncta anumite idei într-un discurs, le putem accentua, rostind cuvintele mai rar și mai apăsat, și trecând peste informațiile nesemnificative sau mai puțin interesante.
Bernard Shaw spunea că există 100 de feluri de a spune “nu” şi 1 000 de a spune “da”. Și nici nu am avea cum să îl contrazicem. După intonaţie, un “da” poate însemna “nu” şi, uneori, un “nu” se apropie de... “da”.
Și, că tot am vorbit despre accent, să nu uităm nici de accentul dictat de limbă, specific fiecărui grai. În urma unui studiu realizat de platforma online pentru învăţat limbi străine Babbel, și citat de Mediafax, a fost desemnat și cel mai... sexy accent din lume - accentul francez.
Pe următoarele două poziții s-au clasat italienii și spaniolii, iar pe patru și cinci accentul german și cel portughez. Accentele danez, olandez și rus sunt următoarele în top, iar pe penultima poziție se situează cel turc. Cel mai... nefericit accent a ieșit cel polonez.
Clasamentul a fost realizat în baza opţiunilor exprimate de 15.000 de utilizatori ai platformei Babbel. 

Articol de Alma B
Te-ar putea interesa şi…

miercuri, 8 noiembrie 2017

Gena fericirii

Există o genă a fericirii, dar nu trebuie să ne gândim că persoanele respective sunt pur şi simplu întotdeauna în al nouălea cer. Sunt însă predispuse spre mult mai mult optimism şi bună dispoziţie decât alte persoane, iar asta datorită moştenirii genetice de la parinţi. Cum funcţionează însă acest dar?


O genă este o bucată de ADN care conţine toate informaţiile pentru a produce o proteină anume. În cea mai mare parte a timpului, o genă include o mică secvenţă numită promotor, al cărei rol este să regleze frecvenţa cu care informaţia din genă este utilizată ca să fabrice proteina corespunzătoare, explică Jordi Quoidbach, doctor în psihologie la Universitatea Harvard, unde studiază chiar fericirea.
Tot mai multe studii au ajuns la concluzia că promotorul genei 5-HTT, genă care produce proteina ce transportă serotonina (numită şi hormonul fericirii), ar putea juca un rol crucial la capitolul fericire. Serotonina este un neurotransmiţător implicat în reglarea dispoziţiei şi transportorul ei. Promotorul genei 5-HTT, numit 5-HTTLPR, există sub două forme sau alele: una lungă şi una scurtă. Forma lungă permite o producţie foarte ridicată a proteinei 5-HTT. Avem însă fiecare genă în două exemplare: una de la mamă şi una de la tată. Aşadar, pot exista trei combinaţii posibile: putem avea două variante scurte, două lungi sau una lungă şi una scurtă.
O echipă de profesori din Marea Britanie a publicat în 2003 rezultatele unui studiu despre legăturile dintre stres, gena 5-HTT şi depresie, cercetare considerată drept una dintre cele mai mari descoperiri ştiinţifice ale deceniului. Ei au constatat că genele nu declanşează depresia, dar îi scad pragul declanşării. În timpul studiilor prin rezonanţă magnetică funcţională a reieşit că, atunci când purtătorii de alele scurte sunt expuşi unor situaţii triste sau generatoare de anxietate, amigdala - centrul emoţiilor din creier - se activează mai rapid şi mai puternic decât la purtătorii de alele lungi.
În urma unui alt studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din Essex, s-a ajuns la concluzia că alelele lungi par să permită purtătorului să acorde o mai mare atenţie elementelor şi întâmplărilor pozitive. Totodată, îi face mai apți să elibereze şi să proceseze serotonina. Deşi sunt mai optimişti, asta nu vine doar cu avantaje. S-a observat şi că, în materie de operaţiuni financiare, în acel avânt pozitiv, ei îşi asumă totuşi mai multe riscuri.
5-HTTLPR nu este singura genă responsabilă de diferenţele genetice în materie de fericire. Nu uităm de cea care se "ocupă" de receptorii de dopamină şi nici de COMT, genă implicată în funcţionarea cortexului prefrontal, aşadar în reglarea emoţiilor. În plus, numeroase gene legate de personalitatea individului ne influenţează indirect gradul de fericire. De pildă, extrovertiţii au un plus, deoarece sunt, în medie, un pic mai fericiţi decât introvertiţii.
Drept urmare, chiar dacă predispoziţia pentru fericire este un cadou frumos de la părinţi, iar secretul ei este, într-adevăr, ascuns în gene, mai depinde şi de noi să vedem partea plină a paharului.

Articol de Alma B

Te-ar putea interesa şi…

luni, 6 noiembrie 2017

Furia - de la "negociere prin intimidare" la antidotul... muzical

Tu ştii să recunoşti un om furios? Când vine vorba de această emoţie... furtunoasă, nu ar trebui să fie foarte dificil să o depistăm. Oamenii au o expresie facială universală, atunci când sunt mânioşi - sprâncenele sunt coborâte, buzele se subţiază, iar nările se umflă. Iar această încordare angrenează nu mai puţin de şapte grupe de muşchi.


În general, se discută despre dezavantaje, atunci când vine vorba despre efectele furiei. Dar, cercetătorii de la Universitatea California din Santa Barbara şi cei de la Universitatea Griffith din Australia au încercat să identifice avantajele funcţionale care au dus la apariţia acestui mod specific al speciei umane prin care îşi exprimă furia.
"Această expresie este una universală şi multiculturală. Chiar şi copiii care sunt orbi din naştere au aceeaşi expresie atunci când sunt furioşi, chiar dacă nu au văzut niciodată un chip furios", a explicat Aaron Sell, profesor la Universitatea Griffith din Australia şi coordonator al studiului. "Cercetările noastre iniţiale au arătat că furia a evoluat pentru a determina un comportament eficient de negociere în timpul unor conflicte de interese", a mai adăugat el. "Chipul celui înfuriat a evoluat la această formă specifică pentru că el transmite mai mult despre persoana în cauză. Fiecare element este conceput să îi intimideze pe cei din jur, făcându-l pe individul furios să pară capabil să provoace mult rău, dacă nu va fi ajutat să se calmeze." Aşadar, ar fi un principiu de negociere prin... ameninţare, explică oamenii de ştiinţă.
"Studii anterioare au confirmat teoria potrivit căreia oamenii mai puternici se înfurie mai uşor, luptă mai des, se simt mai îndreptăţiţi să primească un tratament preferenţial, rezolvă conflictele mai mult în favoarea lor şi chiar favorizează soluţiile militare, în comparaţie cu oamenii mai puţin puternici din punct de vedere fizic", a explicat şi John Tooby, profesor de antropologie la Universitatea California din Santa Barbara.
Chipul înfuriat este, de fapt, o etalare a ameninţării, afirmă oamenii de ştiinţă. Şi constă în exagerarea unor trăsături asociate cu abilitatea de luptă. Drept urmare, oamenii îşi umflă pieptul, stau drepţi şi îşi modifică expresia feţei ca să pară mai puternici. Funcţia pe care o are furia facială este de intimidare.
Cei care au stări de furie se pot calma însă foarte uşor, fără medicamente sau izbucniri violente. Potrivit unui alt studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din Queensland, Australia, şi citat de Mediafax, muzica heavy metal ar putea fi un antidot.
Psihologii australieni au ajuns la concluzia că ritmurile muzicii rock determină o creştere a nivelului de optimism şi de emoţii pozitive, ascultătorii devin mai calmi, se simt mai inspiraţi. Rezultatele studiului arată că nivelurile ostilităţii, irascibilităţii şi stresului au scăzut după ce subiecţii au ascultat formaţii ca Judas Priest şi Slipknot, iar cea mai importantă schimbare a fost observată la nivelul de inspiraţie.

Articol de Alma B

Te-ar putea interesa şi…

vineri, 3 noiembrie 2017

Alegeri de machiaj care te îmbătrânesc cu 10 ani

De ce să faci din machiaj un duşman când îţi poate fi cel mai bun prieten, mai ales în zilele în care buna dispoziţie şi odihna nu sunt deloc de partea ta? Când te aşezi în faţa oglinzii, fii foarte atentă cât de repede te avânţi în trusa de farduri şi în sticluţa cu fond de ten. Să îţi "tencuieşti" faţa nu este o soluţie ca să scapi de cearcăne şi de riduri. Din contră, vei părea doar... mai bătrână. Iar erorile îţi pot adăuga pe chip... până la 10 ani! Un deceniu! 


Aşadar, aplică fondul de ten cu un burete, ca să poţi îndepărta uşor excesul, mai ales din zonele cu riduri. Şi nu abuza nici de anticearcăn! Vei arăta de parcă ai avea praf de cretă sub ochi. În plus, evită fondul de ten deschis la culoare. 
Şi excesul de pudră dăunează... tinereţii, avertizează allure.com. Profesioniştii în machiaj recomandă folosirea pudrei la persoanele cu vârste de peste 40 de ani doar dacă acestea sunt fotografiate profesionist.
Pentru un look proaspăt, nu uita de conturul de buze şi alege rujuri în nuanţe neutre. 
Nici rimelul aplicat pe genele inferioare nu mai este o opţiune dacă nu vrei ani în plus. Şi asta pentru că pune în evidenţă ridurile de la colţurile ochiului. Şi nici conturul cu creion sau tuş pe pleoapele inferioare nu avantajează, deoarece atrage atenţia asupra cearcănelor. 
Pe de altă parte, dacă ţinem cont de părerea domnilor, potrivit unui sondaj citat de Mediafax, femeile care optează doar pentru fard de pleoape şi ruj în fotografiile de profil de pe site-urile matrimoniale sunt mai atractive şi au de trei ori mai multe şanse să fie invitate la o întâlnire.

Articol de Alma B
Te-ar putea interesa şi…


miercuri, 1 noiembrie 2017

Plânsul bebeluşului e "conectat" la creierul mamei

Cum scânceşte cel mic, mama simte. Cum plânge, este lângă el în doi timpi şi trei mişcări. Ea ştie imediat să reacţioneze şi să... calmeze situaţia. De unde însă această coordonare perfectă, această viteză de reacţie? Este instinctul matern, care n-a scăpat nici el de sub lupa cercetătorilor. Potrivit unui amplu studiu, realizat în 11 ţări de cătreInstitutului național american de sănătate şi citat de AFP, plânsul bebelușului activează în creierul mamei zone specifice legate de mișcare și de vorbire.


Cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică, cercetătorii au studiat legătura dintre comportamentul matern și creier, la un grup de 684 de femei devenite mame pentru prima oară. Interacțiunile dintre ele și copiii lor de cinci luni au fost observate și înregistrate pentru a vedea cum răspund plânsetelor celor mici prin afecțiune, distrându-i, hrănindu-i, schimbându-le scutecele, luându-i în brațe sau vorbindu-le.
În urma analizei, s-a constatat că, la cea mai mare parte dintre femei, se activează o regiune cerebrală care guvernează mersul și vorbirea, precum și zonele frontale din creier dedicate limbajului și interpretării sunetelor.
''Aceste rezultate sugerează că gesturile mamelor, ca răspuns la plânsetele bebelușilor sunt bine programate în creier și comune tuturor culturilor'', spun specialiştii.
Pe de altă parte, când vine vorba de tonalităţile prichindeilor şi de... complexitatea ariilor interpretate, un alt studiu arată că nou-născuţii din Marea Britanie, Canada, Italia și Olanda plâng mai mult decât în alte țări, în timp ce sugarii din Danemarca, Germania și Japonia plâng și se agită cel mai puțin.

Articol de Alma B
Sursa: Agerpres

Te-ar putea interesa şi…

luni, 30 octombrie 2017

La ce se uită angajatorii în 2017. Greşeli “fatale” în CV

Cu toţii ne-am dori să ştim ce îşi doreşte angajatorul atunci când mergem la un interviu. Ca să-l "citim", avem metoda Face Keys, de corelare a trăsăturilor faciale cu personalitatea. Dar, pentru un trend în ceea ce priveşte preferinţele companiilor, există studiile, iar cel mai recent pe această temă a fost dat publicităţii la mijlocul acestei luni şi a fost realizat de eJobs în perioada august-septembrie 2017, pe un eşantion format din 180 companii.

În primul rând, cum caută şi unde caută firmele noi candidaţi? Atunci când încep procesul de recrutare pentru o nouă poziţie, 93% dintre ele mizează pe platformele de recrutare online, 67% pe recomandări din partea echipei deja formate, 40% pe reţelele de socializare, dar contează şi aplicările directe pe site-ul companiei (26%). Însă nu e tot! Jumătate dintre companii caută potenţiali angajaţi în alte oraşe decât cel în care recrutează, iar 49% caută candidaţi şi în domenii de activitate conexe jobului deschis.
Cât durează din momentul în care este lansat anunţul şi până se semnează contractul? Timpul de recrutare este cuprins, pentru aproape 50% dintre firme, între 30 şi 60 de zile.
Care sunt cel mai greu de recrutat candidaţi? Se găsesc mai greu muncitori calificaţi, specialişti în IT sau specialişti în marketing. Pe aceste pieţe, cererea este, în prezent, mai mare decât oferta. La capitolul manageri, contabili sau specialişti în finanţe-bănci, lucrurile merg însă şnur.
Care sunt cele mai importante aspecte urmărite atunci când firmele vor un angajat nou? Nu multitudinea de şcoli şi numeroasele cursuri de specializare cântăresc cel mai greu. Aşadar, nu se pune accentul pe teorie, ci pe... practică! Drept urmare, abilităţile profesionale (60%) sunt în topul celor mai convingătoare aspecte atunci când firmele evaluează un candidat, urmate de pasiunea pentru domeniu (44%) şi nivelul de implicare în activitatea de zi cu zi (40%). Studiile şi cursurile de specialitate, companiile pentru care candidaţii au lucrat anterior sau planurile profesionale sunt la coada clasamentului.
Până la întâlnirea faţă în faţă cu angajatorul, interfaţa este însă CV-ul. Iar Laszlo Bock, vicepreşedintele senior al departamentului de resurse umane de la gigantul Google, a punctat într-o postare pe LinkedIn câteva tipuri de greşeli pe care le fac candidaţii în redactarea CV-urilor şi care ar trebui evitate.
Un studiu din 2013 a constatat faptul că 58% dintre CV-uri au greşeli de scriere, care creează o imagine care nu îi prea face cinste aplicantului la job. Angajatorul vede aici o lipsă de atenţie la detalii, spune Bock.
Dacă te lungeşti cu CV-ul, rişti să-l plictiseşti pe cel care îl citeşte. Aşadar, sintetizează şi prioritizează. O pagină de CV pentru 10 ani de muncă ar fi ideal!
În plus, trebuie să fii atent şi la formatare. Scrie cu un font de cel putin 10, margine stânga, dreapta, spaţiu între propoziţii şi coloane.
De asemenea, nu divulga informaţii confidenţiale în CV. Nimeni nu vrea în echipă un om care spune lucruri nepotrivite. 

Articol de Alma B

Te-ar putea interesa şi…

miercuri, 25 octombrie 2017

Ponturi pentru interviul de angajare

Este foarte posibil ca întâlnirea cu cel care urmează să facă interviul de angajare să vină la pachet cu emoții, care să aducă odată cu ele și diverse stângăcii sau întrebări care să ne pună în dificultate fără să ne dăm seama. Cum ne menținem însă... pe linia de plutire? Lynne Bennan a pus sub lupă eticheta în afaceri pentru secolul XXI și a luat în calcul inclusiv aceste situații.


Primul pas este să ajungeți la timp la interviu și să vă închideți telefonul mobil. Apoi, nu uitați că o primă impresie se formează deja în 30 de secunde! Deci, un zâmbet sincer și o strângere de mână fermă vă vor aduce un plus încă din primele momente în care ați intrat în încăpere.
Este lesne de înțeles că CV-ul și scrisoarea de intenție au ajuns deja în mâinile și sub ochii intervievatorului, dar întrevederea are tocmai rolul de a completa aceste date. Așadar, nu va fi o surpriză rugămintea "Vorbiți-mi despre dumneavoastră". Cu ce începeți și cu ce încheiați? Despre ce veți discuta? În mod clar nu vă veți apuca să enumerați o listă interminabilă de hobby-uri. Este bine ca un om să aibă pasiuni, dar, dacă ele par că nu se mai termină, riscați să lăsați impresia că nu mai aveți timp și nici interes și pentru muncă.
Drept urmare, raportați-vă la trecut, prezent și viitor - dar din punct de vedere profesional! De exemplu, punctați cum ați ales această profesie și de ce ați ales-o, dar și unde v-ați făcut debutul în carieră, la ce companii, dar evitați să criticați fostul sau actualul angajator. Pomeniți detalii în legătură cu proiectul la care lucrați în prezent și nu neglijați nici planurile de viitor - certificări, specializări. Tot aici, puteți lămuri intervievatorul de ce credeți că sunteți persoana potrivită pentru postul scos la concurs. Atenție însă. Trebuie să fiți concis, ca să nu plictisiți.
În plus, nu scăpăm nicio clipă din vedere limbajul nonverbal. Afișați o atitudine încrezătoare și deschisă, mențineți contactul vizual, arătați și fiți relaxat și nu stați aplecat peste masă ori birou. De asemenea, evitați gesturile care distrag atenția - cum ar fi să bateți din picior, să vă puneți mâinile pe față ori să dați din cap ca să alungați o șuviță rebelă care vă deranjează.
La final, indiferent de cum vi se pare că a mers interviul, zâmbiți și oferiți aceeași strângere de mână fermă. Este o "ieșire din scenă" cu ștaif!

Articol de Alma B
Te-ar putea inters şi…